Cuvânt înainte : aceasta este o poveste care fără colegii mei nu ar fi luat viaţă . Este un " frame story " prin care ei mi-au demonstrat că oarecum ămi ănţeleg visele , dorinţele , sentimentele . Vă mulţumesc vouă , tuturor .
I. Once I thought I knew what love is . The fact is that I didn't but now I found it out , for real . This is a story about three full moons .
II. My moon , his moon and our moon . But where could my place be ? Only in my moon ? No , I fly into diffrent places , but I know that my place is in your moon.
III. Switching places with someones else moon will make me feel guilty , incomplete . Without your glances , without the view of your moon , without our moon I wouldn't have been the butterfly I am now . Inspite all of this , my wings will not be shiny anymore and my heart would be broken , empty .
IV. But if it hadn't been for my broken heart , I wouldn't have been able to love you again . At first , it was just a funny game where we were playing tag in the garden like little kids , laughing and giggling . But now the situation has changed . We are not kids anymore . You are not a kid anymore .
V. Everything changed : the way we talk , write , walk but one thing remained the same : our love . " I love you " isn't just a quote that people use to say when they care about a person , for me it's more . I can not belive that after everything you've done , I still love you .
VI. I hope that one day you'll feel the same things that I feel . I hope you know how it is to wake up with the one you love in your mind , as I do . To know that I could do everything for you , because my love has not died . I hope that one day we'll have " our sun " , because I am too tired to live in dark .
VII. My sun , your sun , our sun . But let's make together a bigger sun , the brightest one , the strongest relationship . Let's let our sun shine stronger than ever . Let me love you again .
VIII. This time should be the happiest one . I love you more than ever .
IX. And one more thing : I have my star and you are that star . You might have your star , but I don't know who she truly is . And I dream that one day we'll have OUR star , shinier than anything else in this world. I love you .
Autorii : I. M. ; II. Emma ; III. Miruna P. ; IV. Denisa ; V. Anca S. ; VI. Andda Pix ; VII. Adirana ; VIII. Sergiu ; IX. M.
Thursday, 9 June 2011
Monday, 6 June 2011
Totul cu riscul de a nu avea nimic
Totul . Nimic . Sunt două cuvinte contradictorii şi totuşi , unul faără celălalt nu au sens . Sau , asta cred . Uite , am avut totul şi acum nu am nimic. Adică da am un prieten bun , căruia ştiu că îi pot spune totul . Dar nimic nu se va compara cu acele şoapte . Azi vreau să vorbesc despre o zi superbă de mai , o după-masă în care noi am fost numai noi şi nimic mai mult . O după-masă în care iubirea a preluat totul şi a lăsat restul lumii în neatul nepăsării .
Mă ţineai în braţe , mă sărutai pe frunte şi mă priveai ca pe cea mai de preţ comoară . Îmi mângâiai obrajii înlăcrimaţi , lacrimi care au fost pentru prima oară de fericire . Te iubeam , mă iubeai , ne iubeam şi asta era tot ceea ce conta . Fiecare TE IUBESC din ziua aia , fiecare atingere a buzelor noastre . A fost frumos să ne lăsăm ăatuţi de razele solare stând în iarba , nu ? Şti bine despre ce vorbesc . Iar acum abea de-mi găsesc cuvintele potrivite , deoarece nu vreau să arunc acele cuvinte pe care le am în suflet alături de o mlaştină de durere şi de lacrimi .
Uite , şti ...dacă nu şti o să o faci într-o bună zi . Aceasta este speranţa mea ultimată , speranţa mea poate mult prea peste ceea ce este posibil şi real. Este speranta care îmi dă puterea de a merge înspre ziua de mâine , chiar dacă timpul trece pe lângă mine precum un tren în drumul ce-l voi avea spre mare . Ce sper ? Ce simt ? Simt încă eternitatea . Iar asta îmi aduce speranţa că ... hai s-o zic pe limba mea : Someday , somehow , if we are ment to be , we will .
Iar aştern pe o pagină de net amalgamul meu mental . Nu mi-l pot pune în ordine . Chiar dacă încerc . O să dau totul în speranţa mea , chiar cu riscul de a nu mai avea nimic apoi . Te iubesc.
Mă ţineai în braţe , mă sărutai pe frunte şi mă priveai ca pe cea mai de preţ comoară . Îmi mângâiai obrajii înlăcrimaţi , lacrimi care au fost pentru prima oară de fericire . Te iubeam , mă iubeai , ne iubeam şi asta era tot ceea ce conta . Fiecare TE IUBESC din ziua aia , fiecare atingere a buzelor noastre . A fost frumos să ne lăsăm ăatuţi de razele solare stând în iarba , nu ? Şti bine despre ce vorbesc . Iar acum abea de-mi găsesc cuvintele potrivite , deoarece nu vreau să arunc acele cuvinte pe care le am în suflet alături de o mlaştină de durere şi de lacrimi .
Uite , şti ...dacă nu şti o să o faci într-o bună zi . Aceasta este speranţa mea ultimată , speranţa mea poate mult prea peste ceea ce este posibil şi real. Este speranta care îmi dă puterea de a merge înspre ziua de mâine , chiar dacă timpul trece pe lângă mine precum un tren în drumul ce-l voi avea spre mare . Ce sper ? Ce simt ? Simt încă eternitatea . Iar asta îmi aduce speranţa că ... hai s-o zic pe limba mea : Someday , somehow , if we are ment to be , we will .
Iar aştern pe o pagină de net amalgamul meu mental . Nu mi-l pot pune în ordine . Chiar dacă încerc . O să dau totul în speranţa mea , chiar cu riscul de a nu mai avea nimic apoi . Te iubesc.
Thursday, 2 June 2011
Despre speranta (cu posibila dezamagire)
Astazi am decis a vorbi despre SPERANTA. De-a lungul juvenilei mele vieti am invatat ca speranta vine odata ce suferi. Speri sa treaca, sa nu te mai doara, sa revina totul la normal sau, mno, ma rog, la un relativ normal.
Stiu ce este aia speranta.Mi-am dus calatoria plina de fluxuri de sentimente pe rosul ocean de sange ce ne mentine vii pe picioarele incalculabil de mari ale sperantei. Da, recunosc cu tragere de inima, si stiu ca imi sta in gat atunci cand o zic, dar uneori speranta mea si-a dat duhul in propiile-mi brate.
Acum, stiu, exista o intrebare : ce legatura am avut eu cu speranta? Am sperat, din prima clipa de viciere mentala.Prima speranta a fost cea a razgandirii atunci,pe moment. Apoi am sperat ca el va vedea cat de mult m-a ranit si ca se va intoarce. Am sperat si inca sper ca poate, dorinta mea va devenii realitate.
Ce este speranta? Este acel ceva care te face sa vrei, totusi, in ciuda faptului existentei ei ca un gand abstract, sa traiesti. Sa lupti.Este acel ceva ce il ai chiar si dupa ce realizezi ca nu mai are sens. Dar ca merita sa speri ca s-ar putea intoarce totul in beneficiul tau.
Dezamagirea? Sperante in zadar, ca tu sa pleci tot asa, poate chiar mai rau decat erai. Imi este frica de sperante eronate. Sunt ca simplul fapt al adevarului "Mos Craciun nu exista!" . Doare,recunosc. Doare mai mult. Mult mai mult. De aia va/te rog. Oricine ai fi tu, cititorule. Speranta este cel mai frumos lucru din lume, dupa dragoste.Doar de', stiti proverbul:
Stiu ce este aia speranta.Mi-am dus calatoria plina de fluxuri de sentimente pe rosul ocean de sange ce ne mentine vii pe picioarele incalculabil de mari ale sperantei. Da, recunosc cu tragere de inima, si stiu ca imi sta in gat atunci cand o zic, dar uneori speranta mea si-a dat duhul in propiile-mi brate.Acum, stiu, exista o intrebare : ce legatura am avut eu cu speranta? Am sperat, din prima clipa de viciere mentala.Prima speranta a fost cea a razgandirii atunci,pe moment. Apoi am sperat ca el va vedea cat de mult m-a ranit si ca se va intoarce. Am sperat si inca sper ca poate, dorinta mea va devenii realitate.
Ce este speranta? Este acel ceva care te face sa vrei, totusi, in ciuda faptului existentei ei ca un gand abstract, sa traiesti. Sa lupti.Este acel ceva ce il ai chiar si dupa ce realizezi ca nu mai are sens. Dar ca merita sa speri ca s-ar putea intoarce totul in beneficiul tau.
Dezamagirea? Sperante in zadar, ca tu sa pleci tot asa, poate chiar mai rau decat erai. Imi este frica de sperante eronate. Sunt ca simplul fapt al adevarului "Mos Craciun nu exista!" . Doare,recunosc. Doare mai mult. Mult mai mult. De aia va/te rog. Oricine ai fi tu, cititorule. Speranta este cel mai frumos lucru din lume, dupa dragoste.Doar de', stiti proverbul:
"Hope Dies Last"
Tuesday, 31 May 2011
Fum. post scriptum 5
La inceput,totul a fost un fum negru,gros,prin care nu puteam sa vad.Dar usor usor acel fum s-a deschis la culoare.Aparea o silueta,chiar la bariera dintre a o vedea clar si a disparea in neat.Apoi apareau si alte siluete,ce treceau partial prin frontiera aceasta.Cand intr-un final...ACEA silueta a trecut cu totul.defpat,nici nu avea de ce sa treaca,fumul devinise aproape inexistent.
Iar silueta...acea silueta m-a purtat pe aripile iubirii,ale fericirii si ale dualitatii.Eu eram o figurina de aer si vid pe cand el era acel ceva ce trebuia sa imi umple existenta,completandu-ma.Era silueta ce a strapus fumul si l-a facut sa eludeze tot ceea ce imi apartinea,tot ceea ce gandeam,toate locurile in care mergeam.Era silueta care a facut fumul sa moara in cele mai groaznice chinuri.
Apoi o ploaie a luat nascare undeva,la granitele dintre mine,el si restul.Acolo unde eram noi era cald,soare,frumos.Ploaia s-a atasat farmecului nostru.Erau zile in care ne imbiba gandurile sau zile in care doar de ocolea.Dar in acele zile sortite raului,aparea abur.Abur?Da,abur.
Aburul ne-a inconjurat miseleste,ca si cum i-ar fi fost frica sa apara brusc.Un traznet a lovit in inima acelei siluete.Si a izbucnit cosmarul neputand a fi stapanit.Nu,nu a ars mocnit.A fost brusc.Fumul a reaparut.La fel de negru si de gros cum mi-l aduceam aminte.Iar silueta a trecut dupa acele bariere invizibile ale sperantei si ale amagirii,cautand,poate,o alta silueta care sa stinga focul infernului.
Post scriptum 5 : sfarsitul lui mai,ploaie si perdele trase la camera.O camera goala.Oare a meritat sa incerc?Dar daca merge,voi regreta ca am facut-o?Macar stiu ca am incercat...
Saturday, 21 May 2011
Tu?
Il simt.trece pe langa mine.Cu fiecare ridicare si coborare a leaganului privescu cum picioarele imi ating ba cerul,ba pamantul.Vantul imi adie prin parul desprins,il face sa se infoaie.Si imi usuca lacrimile de pe obraji.
-Sti....de fiecare data cand ma dau in leagan am aceias senzatie.Ma dau din ce in ce mai tare si vantul,care tu sti foarte bine ca imi e prieten,trece pe langa mine.Iar atunci cand varfurile balerinilor mei ating bolta cereasca,el trece pe langa mine soptindu-mi grabit.
-Sti....de fiecare data cand ma dau in leagan am aceias senzatie.Ma dau din ce in ce mai tare si vantul,care tu sti foarte bine ca imi e prieten,trece pe langa mine.Iar atunci cand varfurile balerinilor mei ating bolta cereasca,el trece pe langa mine soptindu-mi grabit.
-Ce iti sopteste?
-Acelasi lucru,mi-l repeta de mii de ori.Doua cuvinte.
-Care?
-Te iubesc.
-Si cine le zice?Si le lasa purtate de vant?
-Tu?
-Exact...
-Si parca...de fiecare data cand sunt in leagan vantul imi impregneza in par iubirea intregii lumi,iubire ce inunda fiecare molecula a corpului meu,iubire ce ajunge ca un soc electric in varfurile degetelor mele,unde simt furnicaturi.-Si a cui e iubirea aia,defapt?Cine crezi ca ti-o trimite?
-Tu?
-Exact...
-Mias dori sa raman aici la noapte.Sa ma las batuta de razele lunii.Sa isi napusteasca razele asupra mea,cu violenta,pentru cat de paranoica am fost azi.Sti de ce am fost astazi asa,cu beneficiul regasirii inspiratiei?
-Eu?
-Tu?
-Eu.Exact!
Sunday, 3 April 2011
Tu,intotdeauna.&Post scriptum 4.
Stiu,asta este adevarul.Eu plangeam dupa imposibil pe umarul tau.Tu ma consolai.Am realizat ca am sanse,dar totusi nu aveam incredere.Iar mi-am fortat norocul.Am facut-o degeaba.Tot cu tine am sfarsit.
Si nu o zic in nume de rau.Sunt pentru prima oara in ani de zile fericita.Zambesc,rad,plutesc.TRAIESC!
E acel sentiment de bine,de euforie pe care credeam ca il cunosc.De ce zic credeam?Pai,da,il cunosteam,dar nu atat de bine precum il cunosc acum.Nu era la fel de puternic.Niciodata nu a fost asa puternic.Niciodata nu am crezut ca voi putea gandi asa mare.Ca voi putea sa folosesc cuvintele acelea de care imi era atat de frica.Cuvinte marunte si scurte,poate chiar monosilabice.Dar care luate in brate,cantaresc mai mult decat kilometrii de alte prostii.Da,la asta visam,la asta speram.
Prima oara?O gluma ce a socat pe multi,pentru noi o distractie inofensiva.Un ceai intr-o sambata dupa-masa innorata si rece.Sau sa fi fost si mai demult?Un Twix intr-o clasa,razand la repetitii?Nu,nu.Era o seara a inceputului de noiembrie,in fata unui club de langa gara.Remember?Acum realizez ca aia a fost.
Acum?Acum...Acum daca incerca cineva sa ma omoare stiu ca eu as zambi si nu mi-ar pasa.Imi redai calumul si copilaria pe care am incercat de atatea ori sa o ucid prin a incerca sa fiu ca restul lumii.Eu,tu,parc.Ne jucam ca doi copii de 5 ani,razand.Nu ne pasa de nimic,ne distram.Of,cum am ajuns sa fiu asa?
Cand ma gandesc la tine...nu,m-am exprimat gresit,pentru ca asta fac tot timpul.Gandesc la tine si imi vin in cap siruri sinonimice pentru INTOTDEAUNA.Cred ca defapt,tu si intodeauna sunteti sinonime.Pentru mine.
In concluzie?Ce concluzie,care concluzie?Asta este numai inceputul.Povestea noastra nu va avea o concluzie.
Our story will last forever.
Post scriptum 4 : Te iubesc.Si nu exista destule cuvinte in lume care sa exprime cat de mult o fac.
Subscribe to:
Posts (Atom)


