Mare dragă, mi-ai lipsit! Cu meduzele tale intrate in priză să mă sperie, cu usturimea ce le-o oferi ochilor mei când un val mă mai pocnește in față... Cu picăturile de apă ce mi se scurg reci pe spatele încîlzit ca la microunde de soare. Mi-ai lipsit. Și tu, și plaja, și pescărușul crizat ce mă trezea dimineața când eu defapt nu vroiam nimic mai mult decât să mă odihnesc dupa ce toată noaptea m-am uitat la stele. Văd că și-a păstrat obiceiul ăsta nesănatos. Încă o trezire de genul și te fac friptură orăcăitoare cu pene ce ești!
Dar eu sunt calmă. Așa, ca marea sub cerul senin. Și sunt senină. Așa, ca cerul fără norișori. Și cred că sunt pe unul, unul alb. Atât de alb încât ar putea fi considerat rasist.
Norule, de ce ești rasist, defapt?! Mă superi. Mie imi place de tine oricum ai fi, alb și trecător prin râsul sictirit al vântului sau nergu și arogant ca mine intr-o zi proastă. Haide norule, împacă si capra și varza și ia-ți o vacanță până prin septembrie- octombrie, ca să nu-mi iei soarele. Să sti că eu iubesc soarele și am nevoie de el.
E vară. Altă vară. Sunt pe plaja mea imaginară, strangând scoici mov si turcoaz și ascultând muzica veche. Fac baie intr-o mare veșnic curată și veșnic caldă. În marea mea imaginară. Alerg pe nisipul roz și plăcut la atingere și mă joc prinsea cu vântul. Și cu tine. (care nu ești imaginar, sper)P.s. : Trenul pleacă, sunteți gata? Atunci să mergem.
