Te iubesc & post scriptum 2

Imi aleg cu greu cuvintele.Nu ma intreba de ce.Poate pentru ca te iubesc prea mult.Poate pentru ca fara tine viata mea ar fi un abis.Poate pentru ca fara tine as fi distrusa.Poate pentru ca,in ciuda faptului ca nu te-am mai vazut de hm,8 ore?eu iti duc dorul,deja.Asa cum este in fiecare zi,cand ne despartim la pranz pana a doua zi de dimineata.Dara avem telefoane,ne consumam minutele si facem cost suplimentar numai ca sa ftim ca suntem impreuna,ca nu ne-am uitat reciproc.Ne ciondanim si randem,glumim,ne zice "TE IUBESC!" de o mie de ori pe zi , stiind ca acest sentiment va deveni si mai puternic cu fiecare secunda.
Tu.Cum ne-am cunoscut?6 septembrie 2010,cer innorat si racoare.Livada.Pe banca,la o tigara.Ce face tigara din om,vezi?Nu ne inchipuiam ca vom ajunge aici.Nu,nu o faceam.Am inceput sa vorbim mergand incet inspre Cafeteca,unde am mai stat de povesti cateva ceasuri bune.Apoi in parc,bere la pet,Dunhill Negru si niste Metallica din telefonul unui tovaras.Ha,cat am putut sa radem.
Si uite-ne azi.Suntem de nedespartit.Tu maine pleci,nu o sa te vad vreo 10 zile.Slava Cerului ca exista mess,telefoane si Skype,ca sa putem povesti tot ce se intampla la mine cat si la tine.Doamne,cat de mult pot sa te iubesc.Asa cum esti tu.Aiurita,ametita,uneori toanta.Iubesc tot la tine.Rasul tau e sincer,ca un clinchet.Zambetul te face sa pari si mai frumoasa decat esti.Fata de "what the fuck?!" pe care mi-o mai arunci in ore cand dau vreo duma sau cand te pun sa ma gadili in palma.Prea multe.Ti-as putea dedica un intreg roman,nu numai un simplu post pe blog.Dar asta este o dovada,pentru toata lumea.Sa vada si sa stie ca te iubesc.
Ana-Maria Andrei,iti jur pe tot ce am mai scump ca iti voi ramane alaturi indiferent de ce se intampla si ca te iubesc infinit.Ca nu te voi parasi si ca te voi sprijini in orice vrei sa faci.Ana,esti cea mai buna prietena a mea si asa vreau sa ramanem toata viata.TE IUBESC!

[post scriptum : 3 dimineata,intuneric,ne tinem in brate bete moarte.Te intreb ce ar face diriga daca ne-ar vedea asa.Vine raspunsul tau epic : "FIRST TIME NOTHING HAPPENS!".Ha,deci la mine sau la tine?]

Subconstient.Omniprezent.Indrumator.

Uite,a plecat.Uite,te-a lasat singura.Tu fraiero!E spre binele tau,tampito!De ce sa plangi,sa iti faci sange rau pentru ca nu a fost sa fie?Hai,treci peste,mergi la urmatorul!
Uite ce imi zic,singura.Toata lumea ma intreaba "ba,esti bine?!" iar eu le raspund sec ca da.Nu,nu sunt bine,desteptilor!Cum as putea sa fiu?Din nou va zic,lasati-ma in depresia mea,in gandurile mele.Incerc sa trec peste,sa gasesc ceva poate mai bun decat ce am avut in trecut dar eu vreau ceva si nu mi se da.Stiu,acum sunt un copil razgaiat care da din picioare si urla "VREAU AIA!!!!!".
Da stiu.N-ai mai vrut.Sunt si eu complexata,ca orice persoana de altfel.Macar am puterea de a o recunoste.Sunt complexata si asta te alunga,pe tine si pe multi altii. 

"No,asta e!Asa-s eu.Accepta sau valea!"

Of,taci naibii din gura,subconstientule!Ma enervezi! 

"Eu pe tine sau tu pe mine,scumpo?!

Tu aia care plangi ca o fraiera dupa cine mai stie ce tip care nu te merita?" 

Ti-am zis sa taci!TACI!Nu e asa!Eu nu merit nimic.Eu sunt aia tampita...

"Of,nu te mai chinui sa negi.Nu iti pasa prea tare.Ti-o faci cu mana ta!"

Dar imi este greu...nu pot sa trec peste.Okay,hai sa zic ca tine.Nu vreau sa trec peste.De ce sa vreau?Uitare,din nou?Sti cat de mult detest sa uit.Nu vreau sa-l uit si pe el.Asa cum am facut cu restul....

"Pe ei i-ai uitat,unul cate unul.Urmeaza altii.De ce iti faci asta?

Pai...cred ca imi place.Da!Imi place!Imi place sa ma doara,sa sufar si sa vreau sa nu mai am nicio legatura cu lumea asta!Imi place,ador asta.Oh,dulce suferinta!

"Esti nebuna.Copila,ai o viata inainte si nu merita sa iti placa durerea si suferinta."

"Chiar nu merita.Trebuie sa fi puternica,optimista,napasatoare."

"Trebuie sa fi cum esti in momentele in care sunt numai eu cu tine."

"Adica sa imi ripostezi si sa imi comentezi.Asa trebuie sa faci si cu viata..."

Bine.Ai dreptate.Deafpt,asa zic acum.Ca peste o luna doua iara vom purta discutia asta,nu-i asa subconstinetule?Nu,nu imi mai pasa.Am o viata,hai sa o traiesc in exces.Asta cat mai apuc.O luna,doua.Pana ma apuca iara.Pana iara imi ia foc inima si imi explodeaza creierul dupa careva.M-am obisnuit.Nu-i asa rau...

"Ma bucur ca zici asta.Si nu conteaza ca o sa revi in starea asta infecta."

"In care plangi si iti smulgi comoara din cap de nervi si oftica."

"O sa fiu aici,tot timpul."

"Nu ma deranjeaza,chiar imi face placere sa urlu la tine WAKE UP! din cand in cand..."

Implozie.

Si totusi,din toate astea ma desprind si ma arunc in vidul emotiilor.Bucurie,tristete,dragoste,ura,extaz,dezamagire. Antitezele tutror fetelot mele ma mananca incet , din interior , ma duc aproape de o implozie sentimentala ce m-ar putea distruge complet.
De ce?Iara-mi pun intrebarea asta,una retorica din cate vad.Nu imi pasa...ba imi pasa,nu o arat.Nu imi recunosc nici macar mie insami ca imi pasa.Poate ca nu imi pasa asa tare,doar putin.Imi pasa doar pentru ca cei la care tin eu resimt ceea ce multimea gandeste si spune despre mine.Si asta ii doare,ii supara.Pe mine ma macina.Dar realizez ca este cuvantul lor de aroganti impotriva propiei mele persoae,asupra fiinteti ce traieste in corpul pe care eu il denumesc AL MEU,chit ca stiu ca este o simpla ustensila ce ma tine in viata.
Uite cum aberez iarasi,plina de draci sub lumina infecta ce neonul o arunca deaspura mea si a paginii de matematica pe care pixul fuge creand mazgaliturile mele numite scris.Da,eu aberez.Eu iubesc.Eu urasc.Eu vreau sa uit de tot sau sa ma uite toti si sa o iau de la inceput.Vise...
Imi doresc acel ceva care sa ma distraga de la tot si sa imi drogheze mintea cu niste cuvinte filozofice,sa ma faca sa zambesc oriunde as fi,orice as face.Of doamne,m-am saturat de monotonia singuratatii si de abisul insangerat de lacrimi sarate.Pete de durere ce vreau sa imi fie luate si arse pe rug,sa le simt mirosul de putred ars,de distrugere.De moarte.

Valuri de ganduri negre mi se preling pe fata,pe trup.Le simt cum ma ard,cum imi mananca din carne.Mi se strang in jurul gatului si le simt cum ma sufoca.Cum imi termina si ultimele puteri,ultimele ganduri bune.Cum ma duc spre sfarsit...

history repeating & post scriptum

Viata are de gand sa imi readuca in peisaj aceleasi povesti pe care mi le-a mai oferit o data si inca o data si tot asa.Mizerabilele mele povesti de iubire trebuie traite la nesfarsit,cu un subiect diferit,ca o pedeapsa pentru neincrederea pe care o am in mine.Si uite acum iar reflectez asupra acestor probleme,stand in autobuzul infect ce imi intuneca zilnic viata si ascultand acele sunete nervoase pe care eu le iubesc atat de mult.Ma pregatesc pentru ce va fi atunci cand voi ajunge acasa,pentru ce va fi maine si pentru ce va fi in zilele urmatoare.Parca privesc din nou filmul trecututlui meu,intr-o zi rece de iarna.
Dar eu vreau sa ma mint singura!Sa zic ca nu e adevarat ceea ce gandesc,ca e doar imaginatia mea.O simpla carte deschisa.Dar nu e asa simplu.Deh,ce n-as da sa fie asa.
Cei la care tin,cel pe care pot zice ca DA!,il iubesc!,cei care imi sunt alatrui oriunde,oricand, sunt personaje omniprezente si omnipotente in fiascoul vietii mele.Daca ma insotesc dimineata pe drumul dezastrului ma vor conduce si pe cel al euforiei , dupa-masa,cand totul este bine si frumos.Dar toate astea s-au repetat de ani incoace.Si cu timpul se pierd si revin sub alte forme,cu aceleasi povesti.
Cum inchei asta?Ca pe-un wish-list de Craciun :
1.te iubesc chiar daca tu zici ca e o greseala si ca voi suferi.Este suferinta mea data ca dovada a iubirii mele.
2.va multumesc ca imi stati aproape la timp de distractie,necaz,nervi,tristete,betie,indragosteala si altele.O sa vi-o intorc ,cu varf si indesat,ca sa nu ma uitati.
3.iarta-ma,chit ca nu stiu de ce imi cer iertare.faptele relatate de mine au fost purul adevar iar povestea celor ce ti-au zis este complet altaMa rog,intelegi tu.
WHY IS THIS HISTORY REPEATING OVER AND OVER AGAIN?

post scriptum - comentariul literar asupra operei create de viata este insasi viata sau pur si simplu este ceva inutil.Alegeti...

Nouă.

Unu : Amintiri din viitor şi premoniţii din trecut

Îmi aduc aminte cum vei zâmbi atunci când mă vei fi văzut.Văd cum mă sărutai demult,chiar dacă acum este ceva nou pentru mine.

Doi : Inocenţa pierdută

Cândva,demult,eram o copilă.Nu puteam să fac rău nici unei muşte,eram cuminte şi visam la basmele copilăriei.Te-am avut pe tine,am rămas de aceiaş inocenţă,pierzându-mă în braţele tale,unde eram în siguranţă.Dar când tu ai plecat,eu mi-am pierdut inocenţa.

Trei : Vise spulberate

Atâta muncă,atâta efort.Atâtea clipe pierdute ca să ajung sus.Şi din cauza ta,am căzut.Tare.Mi-am spulberat viitorul,mi-am ucis cu sânge rece,ţigări si vodka,copilăria.S-a dus pe apa sâmbetei tot ce am visat iar aşa am rămas cu un singur lucru : vise spulberate.

Patru : călătorie în abisul singurătăţii

Singură,pierdută.Priveam cum fumul ţigării se unduia precaut în faţa mea.Pe masă,o foaie şi un pix aşteptau sa-şi îceapă povestea fugară de amor,parcă plângâd deja la gândul a ceea ce va urma.Doar ele m-au însoţit în abisul singurătăţii.

Cinci : Un ultim capitol înainte de începutul altuia

Lacrimi calde mi-au cunoscut obrajii şi i-au mângâiat.Eram cu ei,acei ei cu care mi-am petrecut anii copilăriei.Muyică dansâd undeva in spate.O fată blondă,cu ochelari  şi rochie neahra îmi tot şoptea "Zambeste,este seara noastră!! ".Iar eu am ascultat-o chiar dacă cu câteva ore mai târziu îi priveam pe toţi,strânşi laolaltă,ăentru ultima oară.Sfârşitul ultimului capitol înainte de începutul altuia.

Şase :  Vara

Căldură sufocantă într-o zi ploioasă de iulie .Noi,sfioşi,privind din stânga-n dreapta.Ne-am legat repede,ne-am cunoscut,ne-am împrietenit.Şi din ziua aia am început acel ceva numit "liceu",chiar dacă era încă Vacanţă.Zile de liceu cu râsete,glume stupide,parcuri înerzite şi....bere.Toate astea au fost vara.

Şapte : Dezamăgire si amar vărsat bizar

Atunci când iubeşti sau placi pe cineva , trebuie să fi pregătit de eşec.De refuy şi de tristeţe.Of,voi.Fiecare în parte era special pentru mine în felul său.Totuşi eu vă mulţumesc pentru ce mi-aţi oferit,adică dezamăgire.A cărui amar l-am vărsat bizar.

Opt :  Prezent

O cutie de vopsea stă pe birou şi aşteaptă să fie desfăcută.Telefonul ţipă că îi moare bateria.Afară,un aer infect de aprile în tânăr decembrie topeşte zăpada ce ieri mi-a servit drept covor roşu.Mintea mea e ameţită de atâtea ganduri şi probleme ce niciodată nu vor dispărea.Oare X mă place?Dar cu Y voi mai fi ca înainte?De ce aia drege nu ştiu ce,de ce ăla răspândeşte câte un zvon minunat despre mine?!Cu şcoala ce fac?Dar vai,am mai multe de zis despre prezent decât am despre trecut şi viitor împreuna!Dar revin la vopseaua mea,în prezent.

Nouă :  Mâine...

Nu ştiu ce va fi mâine.Extemporal la logică,ora de istorie.Rutină.Părul meu va fi negru,eu voi fi alta.Am decis ca prezentul sa devină trecut iar trecutul din prezent să rămână aşa.Viitorul?Ăla-i mâine.

Pasiune de iarna

Ma uit in jur prin camera si vad comorile mele.O casca roz asupra careia se asterne o pereche de ochelari cu bentita multicolora.O aparatoare de spate atarnata de dulap,carapacea mea de testoasa.Niste manusi aruncate pe langa pat,tremurand sa atinga pulberea inghetata de diamante de afara.O geaca si o pereche de pantaloni tranite langa usile deschise ale dulapului.Si langa usa…un snowboard ce te-ar putea baga in sperieti numai la auzul numelui sau.Assassin…al meu iubit Assassin.Micile mele comori,lucuri fara de care viata mea ar fi in pericol.Ah da,uite in coltul de acolo o pereche de boots negri presarati cu dungi mov,asteapta sa isi ajute campioana.

Acum cateva ore cand veneam spre casa…da,a fost un adevarat miracol ceea ce am vazut.Padurea grea,aplecata si intunecata de greutatea minunatiei zapezii.O poteca ingusta printre peretii de omat imi arata drumul sper casa.Un peisaj demn de Narnia sau de alt basm alb.
Iar maine?Maine voi zbura.Imi voi da drumul sufletului sa alerge si sa urle cu salbaticie atunci cand nimeni nu este acolo,sa ma vada.Voi fi din nou Regina Partiilor,campioana acestor locuri.Maine voi fi din nou acea eu fara de frica,fara  sa imi pese de ce zic cei din jur.Maine eu voi fi acasa,in inima muntelui.Maine imi voi recapata viata pierduta pe timpul verii.Of,pasiune de iarna…