Nouă.

Unu : Amintiri din viitor şi premoniţii din trecut

Îmi aduc aminte cum vei zâmbi atunci când mă vei fi văzut.Văd cum mă sărutai demult,chiar dacă acum este ceva nou pentru mine.

Doi : Inocenţa pierdută

Cândva,demult,eram o copilă.Nu puteam să fac rău nici unei muşte,eram cuminte şi visam la basmele copilăriei.Te-am avut pe tine,am rămas de aceiaş inocenţă,pierzându-mă în braţele tale,unde eram în siguranţă.Dar când tu ai plecat,eu mi-am pierdut inocenţa.

Trei : Vise spulberate

Atâta muncă,atâta efort.Atâtea clipe pierdute ca să ajung sus.Şi din cauza ta,am căzut.Tare.Mi-am spulberat viitorul,mi-am ucis cu sânge rece,ţigări si vodka,copilăria.S-a dus pe apa sâmbetei tot ce am visat iar aşa am rămas cu un singur lucru : vise spulberate.

Patru : călătorie în abisul singurătăţii

Singură,pierdută.Priveam cum fumul ţigării se unduia precaut în faţa mea.Pe masă,o foaie şi un pix aşteptau sa-şi îceapă povestea fugară de amor,parcă plângâd deja la gândul a ceea ce va urma.Doar ele m-au însoţit în abisul singurătăţii.

Cinci : Un ultim capitol înainte de începutul altuia

Lacrimi calde mi-au cunoscut obrajii şi i-au mângâiat.Eram cu ei,acei ei cu care mi-am petrecut anii copilăriei.Muyică dansâd undeva in spate.O fată blondă,cu ochelari  şi rochie neahra îmi tot şoptea "Zambeste,este seara noastră!! ".Iar eu am ascultat-o chiar dacă cu câteva ore mai târziu îi priveam pe toţi,strânşi laolaltă,ăentru ultima oară.Sfârşitul ultimului capitol înainte de începutul altuia.

Şase :  Vara

Căldură sufocantă într-o zi ploioasă de iulie .Noi,sfioşi,privind din stânga-n dreapta.Ne-am legat repede,ne-am cunoscut,ne-am împrietenit.Şi din ziua aia am început acel ceva numit "liceu",chiar dacă era încă Vacanţă.Zile de liceu cu râsete,glume stupide,parcuri înerzite şi....bere.Toate astea au fost vara.

Şapte : Dezamăgire si amar vărsat bizar

Atunci când iubeşti sau placi pe cineva , trebuie să fi pregătit de eşec.De refuy şi de tristeţe.Of,voi.Fiecare în parte era special pentru mine în felul său.Totuşi eu vă mulţumesc pentru ce mi-aţi oferit,adică dezamăgire.A cărui amar l-am vărsat bizar.

Opt :  Prezent

O cutie de vopsea stă pe birou şi aşteaptă să fie desfăcută.Telefonul ţipă că îi moare bateria.Afară,un aer infect de aprile în tânăr decembrie topeşte zăpada ce ieri mi-a servit drept covor roşu.Mintea mea e ameţită de atâtea ganduri şi probleme ce niciodată nu vor dispărea.Oare X mă place?Dar cu Y voi mai fi ca înainte?De ce aia drege nu ştiu ce,de ce ăla răspândeşte câte un zvon minunat despre mine?!Cu şcoala ce fac?Dar vai,am mai multe de zis despre prezent decât am despre trecut şi viitor împreuna!Dar revin la vopseaua mea,în prezent.

Nouă :  Mâine...

Nu ştiu ce va fi mâine.Extemporal la logică,ora de istorie.Rutină.Părul meu va fi negru,eu voi fi alta.Am decis ca prezentul sa devină trecut iar trecutul din prezent să rămână aşa.Viitorul?Ăla-i mâine.

Pasiune de iarna

Ma uit in jur prin camera si vad comorile mele.O casca roz asupra careia se asterne o pereche de ochelari cu bentita multicolora.O aparatoare de spate atarnata de dulap,carapacea mea de testoasa.Niste manusi aruncate pe langa pat,tremurand sa atinga pulberea inghetata de diamante de afara.O geaca si o pereche de pantaloni tranite langa usile deschise ale dulapului.Si langa usa…un snowboard ce te-ar putea baga in sperieti numai la auzul numelui sau.Assassin…al meu iubit Assassin.Micile mele comori,lucuri fara de care viata mea ar fi in pericol.Ah da,uite in coltul de acolo o pereche de boots negri presarati cu dungi mov,asteapta sa isi ajute campioana.

Acum cateva ore cand veneam spre casa…da,a fost un adevarat miracol ceea ce am vazut.Padurea grea,aplecata si intunecata de greutatea minunatiei zapezii.O poteca ingusta printre peretii de omat imi arata drumul sper casa.Un peisaj demn de Narnia sau de alt basm alb.
Iar maine?Maine voi zbura.Imi voi da drumul sufletului sa alerge si sa urle cu salbaticie atunci cand nimeni nu este acolo,sa ma vada.Voi fi din nou Regina Partiilor,campioana acestor locuri.Maine voi fi din nou acea eu fara de frica,fara  sa imi pese de ce zic cei din jur.Maine eu voi fi acasa,in inima muntelui.Maine imi voi recapata viata pierduta pe timpul verii.Of,pasiune de iarna…

Nu am plecat,sunt aici.

Si va vorbesc din umbra.In disperare de cauza ma uit la cate nebunii se intampla in viata mea,de pe o zi pe alta.Si imi vine sa plang,sa urlu,sa disper.Uite cate probleme,uite cate ganduri imprastiate de jur imprejurul meu precum plapuma zapezii proaspat cazute.De ce gandesc asa?
Iarna si-a facut marea intrare in vietiile noastre de mai putin de 36 de ore si pe mine ma apuca o melancolie demna de un film.Uite ca stateam pe pervaz,privind cum ningea cu gratie,band din ceaiul de scortisoara pe care il iubesc atat de mult.Patura mea mov,pufoasa,imi incalzeste trupul racit nu de frig,ci de singuratate.
Uite ca iar un haos al cuvintelor se insira pe ici pe colo,lasandu-ma masca de cate prostii pot debita.Dar nu am sa plec,nu.Voi ramane aici si o sa va torturez cu imaginatia mea pur blonava si usor isterica.Am sa raman un adevarat mister pentru cei care nu merita sa ma cunosca.De aia zic ca va vorbesc din umbra.Uite,iara un post fara rost dar care ma reprezinta si in care zic ce simt si ce gandesc.Uite,inca o ora de TIC pierduta pe internet deoarece da,SUNT PEDEPSITA.Dar nu plec nicaieri chiar daca scriu mai rar.Ha,sa ma impuste cineva la ce tampenii zic.!

Aripi de inger,masti si luna plina.

  O noapte senină de noiembrie.Luna plină îşi împrăştia razele de argint peste lacul dat în îngheţ.Cat de frumos,dar tot odată cat de sinistru.Îmi place.Luna aia îmi da putere,mă inspiră si îmi ia frica.Zbor uşor spre mijlocul oglinzii lacului si privesc.
  Creatura cu parul negru precum smoala,lung pană la solduri,atat de stralucitor si de asemanator cu un voal de mătase.Un chip angelic acoperit pe jumate de o masca de aur impodobita cu nestemate safirii.Straie albe cusute cu fir de aur si imprastiate cu pulbere de diamant.O pereche de aripi ce ajungeau pana la cer,albe,pure.De neinvins.Acea fiinta ma privea.Niste ochi caprui,stralucitori ma tintuiau.Atat de blînzi si totusi atat de feroce.
  Am plecat de acolo si m-am indreptat inspre palatul intunecat de pe marginea lacului.Atat de marte si de vechi.Lumini zglobii spargeau ferestrele uriase prin care se vedeau niste draperii grele de catifea,rosii.Si m-am avantat in acel mister.Oameni cu masti se uitau la mine.Se aplecau in fata mea plini de supunere.Ma admirau cu ochii speriati.Si te-am vazut pe tine,in capatul imensei sali de bal.Atat de impunator in vesmintele negre.Atat de frumos chiar si cu masca de argint ce te acoperea.Atat de fermecator.
  Vi la mine si imi intinzi mana,invitandu-ma la dans.Pasesc alaturi de tine pe tempoul lent al valsului iar tu ma conduci cu multa gratie pana afara.Plutim in continuare pana cand atingem usor suprafata neteda a lacului,din nou.Si privim in jos.Din nou acea fiinta rapitoare,alaturi de un falnic print intunecat.Noi doi.Pictati cu aripi de inger si purtand masti.Totul sub o luna plina.

Electicitate si chimie .

Da,este stiinta pura.Chimie ciudata care provoaca o electricitate divina.Ha,iti dai seama?
Ia gihci.Fluturi tembeli ce imi danseaza step prin stomac cand te vad.Pacate singulare provocate doar de o privire.Ah,ce imi place asta.Ma atingi,iau foc.Ma saruti,explodez.Ma privesti,radiez.Deci da,o iau razna.
Multiple ganduri deloc cuminti ce imi bubuie prin cap daruite de acel zambet strengar ce mi-l mai arunci cu grija.Uite cum fabulez eroic la tinerete.
Ma faci sa fiu curentata.Ah,primul nostru sarut?Ce ziceai?Ca fluierau unii?Eu nu mai bagam nimic de seama,nu muzica nu nimic.Eram intr-o cutie izolata fonic,nu imi mai pasa de nimic.M-ai luat in barte si bum! niste fiori de lava si de gheata mi-au trecut pe sirea spinarii.Ce poate sa imi placa senzatia.
Ia zi,continuam acest joc in doi,stiintific si tot odata neortodox?

Melancolie.

Gandu-mi zboara.A trecut octombrie.Cand?

Ce am facut luna asta,de ce nu imi simt picioarele si ma simt ca ultima fraiera?

Nu mai stiu nimic.A da,a fost ziua mea.Bal de caritate in numele distractiei epice.

Am facut-o lata,mi-am descoperit adevaratii prieteni [Va iubesc.!]

Am scris despre fostul.Mi-am vazut fostul 2.Mi-am inecat amarul in carti.

Si acum?

Melancolie.

Din aceea infecta.Acea melancolie care te tine in pat,pe intuneric.

Melancolie creata si de vresurile teribile de dragoste ale muzicii mele.

Melancolie tratata prin ras,care dispare.Timpul ?Detest.

Melancolie putreda,fara sens.Amalgam de emotii.

Faima.Da,o sa traiesc pentru totdeauna.Sunt faimoasa,cred.
Ce rol ai tu in inima mea ?Ce e inima mea in rolul tau?

Ha.Iara timpul.Se scurge ca fumul unei tigari,gratios,curbat.Incet.

Dar timpul nu ofera aceias satisfactie ca o tigara nu?

Am terminat,chiar daca e fara rost.