Tuesday, 13 August 2013

Noaptea mea cu tine (da, noaptea aia)

Noaptea aia în care nu mai știam de frig sau de somn. Noaptea aia pe care am eu început-o cu un Burn și cu un ”mi se rupe!” și tu cu o vodka cu suc de portocale. Știi ce zic nu? Noaptea în care nu ne-a păsat dar ne-a păsat de noi.

Doișpe noaptea si nisip, muzică, tu cu blonda aia acidulată și eu cu clătita mea uriașă. Muzică de-a mea, de-a ta , ca în dorințele mele alea bune de duminică după-masă. A da, era duminică. Pentru mine un suc de piersici, vă rog! Și două brățări colorate, un lanț găsit pe jos și un hug, da! Un hug de la un străin.

Două dimineața și două cafele. Sună cumva parcă. Știi a ce sună? Cafeneaua magică, zăpadă, franceză și două cafele, a mea fără cofeină. Și mai știi ceva? Foile alea cu meteo pe stări de sinucidere au fost date la o parte de telefoane cu ora exactă a unui răsărit. Răsăritul meu cu tine. 

Patru dimineața și mi-e frig. Și foame. Și mi-e dor de tine chiar dacă ești lângă mine. 4 jumate și alergăm de nebuni pentru că nu avem nimic mai bun de făcut. 5 fără și parcă eu sunt Cenușăreasa și bate clopotul să se termine vraja. Ora 5, hai că trebuie să mergem... dar nu vreau. 

5.43 și răsăritul meu cu tine. Pe o bancă, dar tu știi că nu era o bancă. Tu știi totul despre noaptea mea cu tine. Dar de ce vorbesc prostii? Nu e noaptea mea cu tine, e noaptea ta cu mine. Ba pardon, e noaptea noastră cu EA. Știi tu care eea.

Și voi nu ați înțeles mai nimic, dar nici nu trebuie pentru că acel ”mi se rupe” e prezent în continuare și nici nu am de gând să dau vreo explicație.  E noaptea m... noastră, e lumea noastră. E noaptea aia de iulie, ca orice noapte a mea de iulie. Tura asta, fără să îmi pară rău.