Thursday, 2 May 2013

Frurtuni de vară

 Fară să mă complic să găsesc o formulă de inceput, sau chiar un început, voi trece direct la genericul de final al unui film lansat demult, dar totuși recent. Cu un prolog dramatic, sau cu iz de comedie americană de prost gust, fără floricele de porumb sau suc, o acțiune siropoasă pentru mulți și lipsită de esență și cu un sfârșit și mai siropos, genericul se anunță a fi infinit.

 Vorbesc tâmpeni, dar vreau să îți vorbesc. Să îți spun cât de tare îmi place să îți fur tricoul puternic aromatizat britanic, hanoracul chiar dacă ție ți-e mai frig decât îmi este mie, să îți fumez țigările cu filtru galben și să îți împrumut câte-un sărut, așa, ocazional. Vreau să îți povestesc cum îmi place ploaia de vară, cu toate efetcele speciale și cu acea coloană sonoră repetitivă, obsesivă uneori. Să precizez ca furtuna asta
este de fiecare dată când mă iei în brațe?

 Îmi plac apusurile cu tine, pentru că știu că ele nu marchază un sfărșit, așa cum eram obișnuită, ci doar o întorcere a clepsidrei. Îmi place să mă uit cum te uiți la mine, să zâmbesc când îmi zâmbesti și să râd cînd tu ai emoții. N-are sens nu? Nu-mi pasă, sincer.

 Acesta este cadoul meu pentru tine. Să fie-n bafta noastră, prietenaș. (te iubesc)



p.s. - îmi place nasul tău, ți-am mai zis?