Tuesday, 15 January 2013

Vis de vară (sărută-mă pe-un val)

”  Iar vara, de ce tot timpul e vara?! Ca să fie cald, trebuie să fie vară... ca să fie soare, vară. Fără griji, vară. Totul...vară... îmi lipsești.


Nisip împânzit cu murdăria orașului
Până la jumate...
Sticle goale, sărutate în orgoliu
Țigări devorate și din filtru,
Una după alta. 

  Hai să ne ținem de mână și să iubim vântul. Să ne aruncăm cuvintele pe o tarabă unde se vinde dezamăgirea și să ne înțelegem din priviri. Hai să mă prinzi atunci când alunec alergând după o amintire fragilă, să mă iei în brațe și să-ți lipești buzele de fruntea mea bronzată cu urma de la pălăria de paie. Nu zice niciunul nimic, doar stăm și privim. 

Nisip curat , misterios și clar
Până îl atinge marea...
Lacrimi în forme de crabi, pătate
O umbrelă de paie plictisită
Bătută-n cap de soare și de-un nor.


  Plutește pe visul verii, nu-ți fie teamă. Da, stiu că este un clișeu impus într-o convenție haotică și prea tânără, prea beată și probabil cu insolație. Ia-mă din nou de mână și mângâie cu mine marea. Răsață valurile și zâmbește-i orizontului... (sărută-mă