Thursday, 3 January 2013

Lupingul de pe Lacul X...

  ...sau războiul pentru fericire. O tipică seară de iarnă, cu ea. O ea frumoasă, zâmbitoare și bună. O bârfă scurtă, o morală de juma de rând și o imaginație departe de a fi una normală. O seară tipică cu ea, a mea, fiecare în patul ei dar totodată în al celeilalte.
  Unii zic că a scris o carte, alții că are breton. Câțiva încercă să o rănească iar ea se uită strâmb la ei, dă din umeri și îi lasă fără esență într-un seif vrăjit păzit de un dragon pictat cu râsete. Iar cu restu împarte o melodie ușor psihedelică, o îmbrățișare și un tipic ”băi, ești fumat?!” când mai scoate careva vreo colosală, memorabilă bucată de lemn de salcie (și aia bătăușă) pe gură.
  Mă și văd cu ea, la lumina unui băț ciudat, împărțind un borcan de Nutella (pentru că e singura cu care aș face-o! ) într-un dormitor cu draperii roșii, cu câte-o pisică cu un zâmbet psihotic în brațe. Cum ne imaginăm că n-avem cai ci mături zburătoare, dragoni și motociclete cu reacție turbo în curtea din spate, cum facem lupinguri prin cercuri de foc defapt inexistente și cum ne pasăm o bucată de ciocolată cu macaroon și cocos in miez de noapte pe-o străduță încețoșată plină de creaturi consumatoare de suflete.
  E sora mea. E sufletul meu pereche. E ea. Minunată, perfectă, puternică și hai să fim serioși, pe barba aia alba a tipului bătrân , nebună. Și vreau să-i spun în mod public și neoficial că o iubesc și că oriunde, oricând, indiferent de circumstanțe (și ce-o mai fi zicând jurământul ăla din cămară) sunt alături de ea. În turnul de la etajul 7, pentru totdeauna.

P.s. - Încercă să o rănești și ”Riddikulus” ! bong nesuferit ce ești.
P.s. 2 - Mâine la 11 în gară că am luat eu biletele.

Pentru Ywy, 
Cu dragoste, 
M.