Monday, 20 May 2013

De dimineață...

... deschizi ochii odată... după un minut din nou... încă o dată.... haide că poți... 

După vreo zece minute de chinuială, reușești să deschizi ochii fără să ți se închidă automat la loc. Te foiești puțin, caști și încerci să te întinzi dar îți dai seama că asta ar însemna treezirea altcuiva, pe care, nu, nu vrei să îl trezești încă. Preferi să te întorci pe o parte și să îl privești. Cum doarme liniștit, cel mai probabil fără cămașa lui albastră în carouri pe care o porți tu, fără tricou ( dacă nu e cămașă, e tricou!) în poziția de steluță de mare pe care de obicei o ai tu. Faceți schimb, cu sau fără voia voastră, de obiceiurile de dimineață, pentru că așa ajungeți să nu vă încăierați la fiecare mișcare. 

Și în continuare, el doarme. Liniștit, așa frumușel cum îl vezi probabil numai tu în lumea asta obsedată de reviste trecute prin chirurgie digitală. Doarme și ți-e frică să respiri pentru a nu-l trezi, știi că și el ar face același lucru pentru tine. Mai stai pe-o parte, cât e nevoie, și zâmbești, nici tu nu știi de ce zâmbești dar o faci. Aștepți, chiar dacă e nevoie de un infinit de ani. Îl vezi cum zâmbește și el în somn, te gândești că te visează. Sau visează mâncare. Multă mâncare, micul dejun pe care ai de gând să il prepari puțin mai târziu. Îl vezi cum face câte-o grimasă adorabilă, cum se foiește și el... Și aștepți pentru că îți place.

Și deschide și el ochii, din mai puține încercări decât tine. Se întoarce și el, te cuprinde cu o mână și te trage cu capul pe pieptul lui...



Good morning, beautiful.



Thursday, 2 May 2013

Frurtuni de vară

 Fară să mă complic să găsesc o formulă de inceput, sau chiar un început, voi trece direct la genericul de final al unui film lansat demult, dar totuși recent. Cu un prolog dramatic, sau cu iz de comedie americană de prost gust, fără floricele de porumb sau suc, o acțiune siropoasă pentru mulți și lipsită de esență și cu un sfârșit și mai siropos, genericul se anunță a fi infinit.

 Vorbesc tâmpeni, dar vreau să îți vorbesc. Să îți spun cât de tare îmi place să îți fur tricoul puternic aromatizat britanic, hanoracul chiar dacă ție ți-e mai frig decât îmi este mie, să îți fumez țigările cu filtru galben și să îți împrumut câte-un sărut, așa, ocazional. Vreau să îți povestesc cum îmi place ploaia de vară, cu toate efetcele speciale și cu acea coloană sonoră repetitivă, obsesivă uneori. Să precizez ca furtuna asta
este de fiecare dată când mă iei în brațe?

 Îmi plac apusurile cu tine, pentru că știu că ele nu marchază un sfărșit, așa cum eram obișnuită, ci doar o întorcere a clepsidrei. Îmi place să mă uit cum te uiți la mine, să zâmbesc când îmi zâmbesti și să râd cînd tu ai emoții. N-are sens nu? Nu-mi pasă, sincer.

 Acesta este cadoul meu pentru tine. Să fie-n bafta noastră, prietenaș. (te iubesc)



p.s. - îmi place nasul tău, ți-am mai zis?