Friday, 2 March 2012

Primăvară volumul doi

 Nu e ca și cum s-ar fi topit zăpada sau ar fi înflorit cireșii. Nici frigul nu a dispărut, poate și-a plecat capul în fața zâmbitoarei primăveri. Nu, nici păsările nu s-au întors....
 Poate un val de amintiri presărate cu nisip sau mireasma merilor din grădină ce mă izbește ocazional. Dar e ceva trecător. Acum... acum e ceva vechi dar nou, ceva uitat și reamintit. Acei primi fiori ai primăverii...Mi-a fost dor să mă simt așa.
 Haide, spune-mi, are rezultat această ecuație? Unul întreg, mă refer. Care este formula de a adapta acești doi termeni unul pentru celălalt? Pentru a-i face compatibili?
Mă întreb dacă chiar am încheiat capitolul. Nu numai capitolul, ci și cartea. Am citit-o din scoarță-n scoarță, cu toate notele de subsol, mulțumirile și dedicațiile. Până si editura o știu. Și acum încep o carte nouă, o poveste nouă. O primăvară nouă.  Și primul capitol este atât de frumos, plin de prieteni și de zâmbete de încurajare. La fel ca și primăvara. Și acel nou personaj, cât de fermecător și de captivant este! Parcă pot să văd acei ochi de culoarea smaraldului, răpitori și hipnotizanți. Buzele perfecte...
 Ce-am făcut?! Iar e primăvară și eu citesc o nouă carte, despre primăvară. Un al doi-lea volum, protagonista fiind tot eu, dar băiatul din poveste fiind o briză proaspătă, venită să îmi fure vorbele și inima. Cu o rază de soare, fumul unei țigări poștite dup-un colț și o îmbrățișare atât de dragă.  Un zâmbet de care nu ai cum să nu te îndrăgostești. Iar eu a făcut-o.

Bună, vrei să fi primăvara mea?”