Wednesday, 8 February 2012

Un, deux, trois...

”...et maintenant danser!”


Mă arunc înainte, fac un pas, încă unul... apoi o piruetă și mă las pe spate, ferindu-mă de vreun pericol invizibil. Ridic mâna și o țin grțios deasupra capului...

”Cred că asta e. Ultimul dans. Ultimele mișcări...”

Continui să mă mișc încetișor, ba ridicând un picior puțin în spate, ba făcând o plecăciune cu picioarele îndurerate. Nu-mi dau seama de cine mă privește de jos, în timp ce , ca un obsedat, mă urmărește reflectorul ăla blestemat. Și vioara aia tâmpită, parcă îl întărâtă și mai tare, să fugă după mine, să mă vrea în razele lui sufocante și orbitoare venite din tavan.


”Încă puțin...mă voi putea duce să îmi clătesc lacrimile, roșii, de sânge, datorate privirii lumii...
Privire blestemată,
Plină de o falsă adorație...”


Un, deux, trois...un deux toris...pas de valse...

O piruetă, mă las pe spate și sunt prinsă de băiatul brunet cu ochii la fel de însângerați ca ai mei. Mă prind de el, mă strânge la pieptul lui. Mă ridică...


”Sunt așa sus acuma... îmi amintește de metafora înălțării ce el mi-a scris-o prin zâmbete...”


Muzica se oprește. Eu și cu băiatul brunet stăm față-n față. Aceiaș durere, aceleași remușcări. Probabil aceleași dorințe ascunse. Îi zâmbesc, face la fel...Fug....

Pas de bourrée couru...”Cunosc acel zâmbet...”

Au trecut mulți ani în care mi-am dus existența visând la acel zâmbet...Unde o fi fost? Este același...Este al lui, ”seringa” ce mi-a injectat sângele nemuritoarei ploi de noiembrie in ochi...înca trei pași, o răsucire violentă, o arcuire... un... unde ai fost? Mă aproprii de el, din nou... deux... îi cad în brațe, mă las pe pieptul lui puternic, îi simt parfumul atât de cunoscut...îi privesc ochii strălucitori, aceiași pe care i-am iubit...

Trois.
Bras, corp, jambe... couru...


Am ieșit din șcenă. Iar băiatul brunet a rămas tot acolo, surprins parcă de improvizația mea. Întinde mâna înspre mine, mă duc ușor înspre el, o iau într-a mea...încă o piruetă... iar îl privesc în ochi.




”Je te pardonne mon chèr. Pour tous...Je t'aime, mon vie, mon ange."





”Să îți simt căldura buzelor este un dar divin. Mi-a lipsit, dar îmi va lipsii și mai mult de acuma...”