Thursday, 30 August 2012

Vară (cu steluță)

”Cum am mai zis, nicio romanță adolescentină nu trăiește veșnic. Dar nu contează. Te ridici, te scuturi de praf,.
Îți aranjezi bretonul și mergi mai departe. Sau...? Da, capul sus, mergi mai departe. ”

A trecut vara așa repede. Am crezut că m-am limitat la o țigară fumată repede, că pleacă trenul spre mare. Sau că am dat repede un shoot, poate primul. Vara asta a fost primul meu shoot de viață. Primul meu fum de țigară. O vară frumoasă. Nu vreau să se termine. Nici nu las să se întâmple asta. Apăs replay. Din nou și din nou. Până vara viitoare. Atâtea cuvnte pentru vara asta... tequilla, Jager, White Horse, breton, Flo, surpriză, Ceainărie, Carla, Pall Mall scurt, cetate, minciună, Sighișoara, cafea, iubire, fericire, mare, nisip, inele îngropate, bere- prea multă bere!, prieteni, adevăr, EU. Și mai pot, mai vrei? Normal că mai vrei. Dar eu zic că-ți ajunge.
Vara mea s-a terminat odată cu un apus de soare privit de pe-o linie de cale ferată. Dafapt, vara mea era în trenul ce plecase cu câteva minute înainte, agățată de ultimul vagaon. Eu nu vroiam ca ea să plece, ea nu vroia să plece de asemnea. Dar a trebuit.
Mulțumesc vară, le-ai avut pe toate. Mă gândesc să mă mărit cu tine. Și hai să lămurim ceva. Tura viitoare o facem și mai memorabilă, și mai nebună, și mai pasională. Tura viitoare te leg de eterna stâncă din inima mea și nu-ți mai dau drumu.

*ieșim acum sau vin întâi la tine? okay, în 10 minute sunt acolo. 

Wednesday, 15 August 2012

Ex umbra in solem, ex luna scientia

 Nu mă aștept la șoapte siropoase spuse la ureche intr-un mediu vicios de cafenea, unde este fum și gălăgie. Nici la scrisori pline de inimioare copilărești și steluțe false. Nu sunt acel gen de fată. Chestile astea mi se par de prost gust, un clișeu impus de filme. Și da, poate ca în urmă cu ceva timp speram la vorbele alea adorabile, la porecle și alte porcării. Dar atunci trăiam într-o lume fantezistă, ireală. Imaginară.
 Acum că m-am trezit la realitate încep să văd ce pierdeam. Poate că nu e totul așa de roz precum era cândva, poate că nu e totul așa cum îmi doresc eu să fie. Nu, aici nicio romața adolescentină nu trăiește veșnic, nicio prietenie nu se ancoreză în două cafele și o țigară poștită. Nimic nu este ceea ce părea odată.
 Dar îmi place. Sună mult mai plin de viață, mult mai natural. O fi criza vârstei, cine știe. Sau chiar am aflat cine sunt...Ce vreau? Ce vreau eu în locul romantismului copilăresc și plin de himere? Poate un sărut scurt si apăsat. Poate o ciupitură ”inocentă” sau o izbire pasional-sălbatică de vreun zid. Ocazional un compliment ascuns în vorbe aprent stupide, de ce nu chiar idioate de-a dreptul.
 S-a dus și basmul meu. Ca oricare basm, defapt. Mai bine zac într-un pat nu tocmai străin cu o mână nu tocmai străină în jurul meu decât să zbor peste cine știe ce lac înghețat. Mai bine mă amețesc cu un shoot de tequilla, nu cu un parfum de trecut înnegrit de ură. Mai bine mă trezesc la realitate. Ca să nu mai stau într-o povestioară creată de alții pentru mine.




*(De la umbră în lumină, de la lună cunoaștere)