Friday, 30 December 2011

Singurătate.

Acest loc nu îmi este străin. 

Din nou camera mea neagră, fără vreo ușă sau vreun geam...Nici măcar acea urmă de lumină pe care mi-o ofereai tu. Nu mai văd nimic. Nimic. Simt doar cum șiroaie de lacrimi îmi udă obrajii deja sfăsâiați de acidul durerii. Cum tremur din toate încheieturile. Simt cum mă doare fiecare răsuflare. Vreau să se termine mizeria asta de carte, cu o copertă fermecătoare, un titlu scrijelit cu litere de aur, litere ce formeaza cuvântul ”Viață”. Cu un autor în care m-am săturat să cred. Autor care dacă există, stă acolo unde-o fi el și râde de mine.
Singură într-o cameră, fără scăpare. O cameră goală. Nici măcar să mor nu pot aici, nu am cu ce să termin toată debandada asta...

Ziua în care vei realiza ce ai făcut, va fi ca și cum s-ar fi descoperit Atlanida.