Wednesday, 14 December 2011

Fluturi, îngeri, zâne

*No snowflake ever falls in the wrong place.*

Zboară. Și încă ce frumos zboară. Plutesc atât de frumos, ca niște mici îngerași ce se joacă. Uneori se mai ating, formând un duet de zâmbete, alteori parcă fug de amintirea ce și-o poartă, fug unul de celălalt, încă de când au plecat din pod. Un pod gri. Dar datorită lor este argintul viu, este întruchiparea perfecțiunii unei cuverturi de sentimente bune peste câteva pete de urâțenie a acelui lucru păgân numit greșeală. Dar e și acel suflu de cuvinte numai de ei înțeles, suflu ce le dirijează orchestra, coregrafia sau destinul. Un cuvânt numit amintire ce îi face să ajungă tot împreună, tot într-un basm. 
Se transformă în fluturi de sticlă, atât de subțiri și de neajutorați. Și fluturii zboară pe infinitul orizontului vrăjit. Zboară și dansează alături de îngeri. Îngeri care vin și îi mângâie pe modelul complicat ce și-l poartă pe aripile limpezi. Apoi, s-așează. Tărâmul de zâne din privirea Selenei, de după ce puful mercurului dispare. Doar întinderea de strălucire. Ce de coama lacrimilor țintuite de răceala timpului a fost lăsată. I-a adus pe toți împreună. Fluturi, îngeri, zâne. Fulgi de zăpadă.

”Silver dreams under a blue winter sky...”