Friday, 21 October 2011

Lacrima dintre șoapte.

Sunt singură. Adică ți-am mai zis asta o dată. Te rog, alină-mi singurătatea așa cum numai tu ști. Iubitule, unde îmi ești?
Am câteva șoapte pentru tine. Iar câte-o lacrimă alunecă ușor pe fața mea. Uite...
  • Te iubesc. Și am făcut-o încă din prima clipă.
  • Mă iubești și știu că vrei să mă protejezi. Dar o poți face nu numai exterior cât și în sufletul meu. Înțelegi tu.
  • Spune-mi, cât de tare mă urăști pentru ce am făcut?
  • Eu nu te urăsc. Deloc. Și n-aș putea să fac asta niciodată.
  • Zboară din nou alături de mine, înger iubit. Ajută-mă să îmi mai refac odată aripile, să putem dansa pe deasupra lacului nostru.
  • Mă crezi că...în ciuda mirosului impregnant din cameră, eu încă îți simt parfumul dulce pe cuvertură sau pe pernă. Unde ești să mă ți în brațe, să mă iubești? Să mă aperi?
Pisoiașul meu, eu te iubesc. Tare de tot. Dar te rog, curmă-mi durerea și hai să sfidăm încă odata tot ceea ce există, tot ceea ce este contrar noastră. Hai să ne continuăm iubirea eternă. Hai să fim noi din nou, căci unul pe celălalt ne
ajutăm și ne apărăm. Te iubesc, și acestă șoaptă a fost precedată de o lacrimă direct proporțională cu sentimentele ce ți le port.



Ascultă-mă.

Te rog, ascultă, măcar așa, ce am de zis și gîndește bine la ce faci. Pentru că, cum să-ți explic eu ție. Nu îmi pasă de riscuri. Nu îmi pasă de acele pericole pe care tu le vezi iminente. Nu îmi pasă de nimic altceva înafară de tine. Tu. Punct. Atât. Fricile tale pot lua foarte bine viață și acum. Chiar e mai posibil să se întâmple ceva acum, decăt dacă nu ai fi făcut asta. Iubitul meu, te rog. Ascultă-mă și ia in considerare ceea ce zic. 

Sunt singură.
Ajută-mă!
Negru, pe peste tot. Numai negru.
Alex!
Nu știu unde sunt. 
Salvează-mă!
Te rog, nu mă lăsa aici. 
ALEX!
Mi-e frică. 
Te iubesc, te iubesc!
Iartă-mă.
Alex...?
ALEX!
SALVEAZĂ-MĂ!