Saturday, 8 January 2011

Implozie.

Si totusi,din toate astea ma desprind si ma arunc in vidul emotiilor.Bucurie,tristete,dragoste,ura,extaz,dezamagire. Antitezele tutror fetelot mele ma mananca incet , din interior , ma duc aproape de o implozie sentimentala ce m-ar putea distruge complet.
De ce?Iara-mi pun intrebarea asta,una retorica din cate vad.Nu imi pasa...ba imi pasa,nu o arat.Nu imi recunosc nici macar mie insami ca imi pasa.Poate ca nu imi pasa asa tare,doar putin.Imi pasa doar pentru ca cei la care tin eu resimt ceea ce multimea gandeste si spune despre mine.Si asta ii doare,ii supara.Pe mine ma macina.Dar realizez ca este cuvantul lor de aroganti impotriva propiei mele persoae,asupra fiinteti ce traieste in corpul pe care eu il denumesc AL MEU,chit ca stiu ca este o simpla ustensila ce ma tine in viata.
Uite cum aberez iarasi,plina de draci sub lumina infecta ce neonul o arunca deaspura mea si a paginii de matematica pe care pixul fuge creand mazgaliturile mele numite scris.Da,eu aberez.Eu iubesc.Eu urasc.Eu vreau sa uit de tot sau sa ma uite toti si sa o iau de la inceput.Vise...
Imi doresc acel ceva care sa ma distraga de la tot si sa imi drogheze mintea cu niste cuvinte filozofice,sa ma faca sa zambesc oriunde as fi,orice as face.Of doamne,m-am saturat de monotonia singuratatii si de abisul insangerat de lacrimi sarate.Pete de durere ce vreau sa imi fie luate si arse pe rug,sa le simt mirosul de putred ars,de distrugere.De moarte.
Valuri de ganduri negre mi se preling pe fata,pe trup.Le simt cum ma ard,cum imi mananca din carne.Mi se strang in jurul gatului si le simt cum ma sufoca.Cum imi termina si ultimele puteri,ultimele ganduri bune.Cum ma duc spre sfarsit...