Lacrima dintre șoapte.

Sunt singură. Adică ți-am mai zis asta o dată. Te rog, alină-mi singurătatea așa cum numai tu ști. Iubitule, unde îmi ești?

Am câteva șoapte pentru tine. Iar câte-o lacrimă alunecă ușor pe fața mea. Uite...

• Te iubesc. Și am făcut-o încă din prima clipă.
• Mă iubești și știu că vrei să mă protejezi. Dar o poți face nu numai exterior cât și în sufletul meu. Înțelegi tu.
• Spune-mi, cât de tare mă urăști pentru ce am făcut?
• Eu nu te urăsc. Deloc. Și n-aș putea să fac asta niciodată.
• Zboară din nou alături de mine, înger iubit. Ajută-mă să îmi mai refac odată aripile, să putem dansa pe deasupra lacului nostru.
• Mă crezi că...în ciuda mirosului impregnant din cameră, eu încă îți simt parfumul dulce pe cuvertură sau pe pernă. Unde ești să mă ți în brațe, să mă iubești? Să mă aperi?

Pisoiașul meu, eu te iubesc. Tare de tot. Dar te rog, curmă-mi durerea și hai să sfidăm încă odata tot ceea ce există, tot ceea ce este contrar noastră. Hai să ne continuăm iubirea eternă. Hai să fim noi din nou, căci unul pe celălalt ne
ajutăm și ne apărăm. Te iubesc, și acestă șoaptă a fost precedată de o lacrimă direct proporțională cu sentimentele ce ți le port.