Wednesday, 22 June 2011

Te-am pierdut .post scriptum 6

Un gând, un vis.
Totul e amăgire.
"Te iubesc."
Eu nu te mai cred.
M-ai minţit frumos, s-o zic asta.
Iţi pasă?
Nu-mi arăţi.
Dacă ţi-ar păsa m-ai suporta 
Indiferent de cât de enervată-aş fi.
Şi m-ai ierta, oricum ai zice tu că m-ai iubi.
Dar nu.
Am luptat, am vrut să dau totul.
L-am dat,
In gol.
Unde eşti? Sau ce eşti tu?
Nu, nu eşti cel de care m-am îndrăgostit.
Unde este el?!
Ce am făcut?
E vina mea, normal.
Să nu zici că nu te-am avertizat, de la bun început.
Că-s pisăloagă şi nebună, că fac ca toţi dracii.
"TU n-ai cum să mă scoţi din sărite, iubita mea!"
TE-AM CREZUT!
Dobitoacă am fost, mă ştiu bine.
Am făcut ce-am crezut de cuviinţă ca să înţelegi de ce zic tot ce zic
Dar am realizat un singur lucru :
Te-am pierdut.



Post scriptum : 23 April 2011 - 23:30 - From HIM : " Pisoi,eu acum am realizat că avem 1 luna şi aproape 12 ore şi eu nu am încetat măcar o clipă să te iubesc din ce în ce mai mult. Acest sentiment nu se va schimba niciodată, chiar şi acum te iubesc mai mult decât când am început să scriu mesajul. " 

Sper ca nu m-ai uitat şi nu o vei face,
Te iubesc, M.

Wednesday, 15 June 2011

Perfecţiunea de după luna plină.

De mult ori mi-am imaginat că mă îmbolnăvesc subit şi că ajung pe patul de spital, aproape moartă. Alteori mi-am imaginat că sunt părtaşa la propia-mi înormântare. Este ceva anromal să iţi doreşti să vezi tot ceea ce se întamplă după ce tu mori? Să vezi ce fac parinţii tăi, prietenii, tipul pe care tu l-ai iubit dar nu a mers? Sincer, cred că toţi ne-am imaginat sau ne-am întrebat despre asta. Atunci aflii cine te iubeşte cu adevărat. Cine chiar ţine la tine şi iţi va duce dorul. Mi-a zis cineva odată să nu plângi după morţi, nu îi poţi aduce înapoi. Dar cum rămane cu menţinerea amintirii acelei persoane vii?
Uite, recunosc că eu de foarte multă vreme m-am gândit să mor. Da, sună prosteşte. Dar măcar alea 3 zile până să fiu îngropată să le văd şi eu. Cam asta ar trebui să ne fie şansa ca să aflăm dacă are sau nu rost să ne întoarcem. Da, poate că viaţa e frumoasă, sunt locuri superbe în lumea asta pentru care merită să trăieşti pentru a le vedea dar unde mai e fericirea şi speranţa dacă faci totul de unul singur? Nimic nu are sens atâta timp cât eşti singur. De exemplu, cea mai mare fircă a mea este cea de a muri singură. Fără prieteni, fără cineva care să mă iubească şi care să mă poarte mai apoi în gândul şi în inima lui până în clipa în care îşi va întâmpina propia moarte ca pe un vechi prieten.
Ce îmi imaginez eu după moarte? Perfecţiunea pe care nu am avut-o atâta timp cât am fost vii. Eu cred că după ce mori, vei găsi tot ce ai pierdut şi pe oricine nu ai putut avea. Să fie acea viaţă de basm pe care ţi-ai tot dorit-o în viaţa anterioară. Eu cred că după moarte totul este exact aşa cum ţi-ai dorit să fie înainte să dai ortul popii.
Cum văd eu moartea? Teoria mea : naşterea este luna nouă, iar viaţa îşi urmează cursul precum ciclul lunii până la apogeul sau. Apogeu pe care îl compar cu luna plină. Iar acesta este clipa in care murim. Restul ciclului lunar îl văd precum viaţa post mortem, sau viaţa pe care noi toţi ne-am dorit-o odată şi odată. Eu cred că perfecţiunea " vieţii " este abea după luna plină a morţii noastre, ca un triumf al încercării noastre de a atinge perfecţiunea mult visată.

Thursday, 9 June 2011

mine,yours,ours.

Cuvânt înainte : aceasta este o poveste care fără colegii mei nu ar fi luat viaţă . Este un " frame story " prin care ei mi-au demonstrat că oarecum ămi ănţeleg visele , dorinţele , sentimentele . Vă mulţumesc vouă , tuturor .

I. Once I thought I knew what love is . The fact is that I didn't but now I found it out , for real . This is a story about three full moons .
II. My moon , his moon and our moon . But where could my place be ? Only in my moon ? No , I fly into diffrent places , but I know that my place is in your moon.
III. Switching places with someones else moon will make me feel guilty , incomplete . Without your glances , without the view of your moon , without our moon  I wouldn't have been the butterfly I am now . Inspite all of this , my wings will not be shiny anymore and my heart would be broken , empty .
IV. But if it hadn't been for my broken heart , I wouldn't have been able to love you again . At first , it was just a funny game where we were playing tag in the garden like little kids , laughing and giggling . But now the situation has changed . We are not kids anymore . You are not a kid anymore .
V. Everything changed : the way we talk , write , walk but one thing remained the same : our love . " I love you " isn't just a quote that people use to say when they care about a person , for me it's more . I can not belive that after everything you've done , I still love you .
VI. I hope that one day you'll feel the same things that I feel . I hope you know how it is to wake up with the one you love in your mind , as I do . To know that I could do everything for you , because my love has not died . I hope that one day we'll have " our sun " , because I  am too tired to live in dark .
VII. My sun , your sun , our sun . But let's make together a bigger sun , the brightest one , the strongest relationship . Let's let our sun shine stronger than ever . Let me love you again .
VIII. This time should be the happiest one . I love you more than ever .
IX. And one more thing  : I have my star and you are that star . You might have your star , but I don't know who she truly is . And I dream that one day we'll have OUR star , shinier than anything else in this world. I love you .

Autorii :  I. M. ; II. Emma ; III. Miruna P. ; IV. Denisa ; V. Anca S. ; VI. Andda Pix ; VII. Adirana ; VIII. Sergiu ; IX. M.

Monday, 6 June 2011

Totul cu riscul de a nu avea nimic

Totul . Nimic . Sunt două cuvinte contradictorii şi totuşi , unul faără celălalt nu au sens . Sau , asta cred . Uite , am avut totul şi acum nu am nimic. Adică da am un prieten bun , căruia ştiu că îi pot spune totul . Dar nimic nu se va compara cu acele şoapte . Azi vreau să vorbesc despre o zi superbă de mai , o după-masă în care noi am fost numai noi şi nimic mai mult . O după-masă în care iubirea a preluat totul şi a lăsat restul lumii în neatul nepăsării .
Mă ţineai în braţe , mă sărutai pe frunte şi mă priveai ca pe cea mai de preţ comoară . Îmi mângâiai obrajii înlăcrimaţi , lacrimi care au fost pentru prima oară de fericire . Te iubeam , mă iubeai , ne iubeam şi asta era tot ceea ce conta . Fiecare TE IUBESC din ziua aia , fiecare atingere a buzelor noastre . A fost frumos să ne lăsăm ăatuţi de razele solare stând în iarba , nu ? Şti bine despre ce vorbesc . Iar acum abea de-mi găsesc cuvintele potrivite , deoarece nu vreau să arunc acele cuvinte pe care le am în suflet alături de o mlaştină de durere şi de lacrimi .
Uite , şti ...dacă nu şti o să o faci într-o bună zi . Aceasta este speranţa mea ultimată , speranţa mea poate mult prea peste ceea ce este posibil şi real. Este speranta care îmi dă puterea de a merge înspre ziua de mâine , chiar dacă timpul trece pe lângă mine precum un tren în drumul ce-l voi avea spre mare . Ce sper ? Ce simt ? Simt încă eternitatea . Iar asta îmi aduce speranţa că ... hai s-o zic pe limba mea : Someday , somehow , if we are ment to be , we will .
Iar aştern pe o pagină de net amalgamul meu mental . Nu mi-l pot pune în ordine . Chiar dacă încerc . O să dau totul în speranţa mea , chiar cu riscul de a nu mai avea nimic apoi . Te iubesc.

Thursday, 2 June 2011

Despre speranta (cu posibila dezamagire)

Astazi am decis a vorbi despre SPERANTA. De-a lungul juvenilei mele vieti am invatat ca speranta vine odata ce suferi. Speri sa treaca, sa nu te mai doara, sa revina totul la normal sau, mno, ma rog, la un relativ normal.
Stiu ce este aia speranta.Mi-am dus calatoria plina de fluxuri de sentimente pe rosul ocean de sange ce ne mentine vii pe picioarele incalculabil de mari ale sperantei. Da, recunosc cu tragere de inima, si stiu ca imi sta in gat atunci cand o zic, dar uneori speranta mea si-a dat duhul in propiile-mi brate.
Acum, stiu, exista o intrebare : ce legatura am avut eu cu speranta? Am sperat, din prima clipa de viciere mentala.Prima speranta a fost cea a razgandirii atunci,pe moment. Apoi am sperat ca el va vedea cat de mult m-a ranit si ca se va intoarce. Am sperat si inca sper ca poate, dorinta mea va devenii realitate.
Ce este speranta? Este acel ceva care te face sa vrei, totusi, in ciuda faptului existentei ei ca un gand abstract, sa traiesti. Sa lupti.Este acel ceva ce il ai chiar si dupa ce realizezi ca nu mai are sens. Dar ca merita sa speri ca s-ar putea intoarce totul in beneficiul tau.
Dezamagirea? Sperante in zadar, ca tu sa pleci tot asa, poate chiar mai rau decat erai. Imi este frica de sperante eronate. Sunt ca simplul fapt al adevarului "Mos Craciun nu exista!" . Doare,recunosc. Doare mai mult. Mult mai mult. De aia va/te rog. Oricine ai fi tu, cititorule. Speranta este cel mai frumos lucru din lume, dupa dragoste.Doar de', stiti proverbul:

"Hope Dies Last"