Tuesday, 31 May 2011

Fum. post scriptum 5

La inceput,totul a fost un fum negru,gros,prin care nu puteam sa vad.Dar usor usor acel fum s-a deschis la culoare.Aparea o silueta,chiar la bariera dintre a o vedea clar si a disparea in neat.Apoi apareau si alte siluete,ce treceau partial prin frontiera aceasta.Cand intr-un final...ACEA silueta a trecut cu totul.defpat,nici nu avea de ce sa treaca,fumul devinise aproape inexistent.
Iar silueta...acea silueta m-a purtat pe aripile iubirii,ale fericirii si ale dualitatii.Eu eram o figurina de aer si vid pe cand el era acel ceva ce trebuia sa imi umple existenta,completandu-ma.Era silueta ce a strapus fumul si l-a facut sa eludeze tot ceea ce imi apartinea,tot ceea ce gandeam,toate locurile in care mergeam.Era silueta care a facut fumul sa moara in cele mai groaznice chinuri.
Apoi o ploaie a luat nascare undeva,la granitele dintre mine,el si restul.Acolo unde eram noi era cald,soare,frumos.Ploaia s-a atasat farmecului nostru.Erau zile in care ne imbiba gandurile sau zile in care doar de ocolea.Dar in acele zile sortite raului,aparea abur.Abur?Da,abur.
Aburul ne-a inconjurat miseleste,ca si cum i-ar fi fost frica sa apara brusc.Un traznet a lovit in inima acelei siluete.Si a izbucnit cosmarul neputand a fi stapanit.Nu,nu a ars mocnit.A fost brusc.Fumul a reaparut.La fel de negru si de gros cum mi-l aduceam aminte.Iar silueta a trecut dupa acele bariere invizibile ale sperantei si ale amagirii,cautand,poate,o alta silueta care sa stinga focul infernului.

Post scriptum 5 : sfarsitul lui mai,ploaie si perdele trase la camera.O camera goala.Oare a meritat sa incerc?Dar daca merge,voi regreta ca am facut-o?Macar stiu ca am incercat...

Saturday, 21 May 2011

Tu?

Il simt.trece pe langa mine.Cu fiecare ridicare si coborare a leaganului privescu cum picioarele imi ating ba cerul,ba pamantul.Vantul imi adie prin parul desprins,il face sa se infoaie.Si imi usuca lacrimile de pe obraji.


-Sti....de fiecare data cand ma dau in leagan am aceias senzatie.Ma dau din ce in ce mai tare si vantul,care tu sti foarte bine ca imi e prieten,trece pe langa mine.Iar atunci cand varfurile balerinilor mei ating bolta cereasca,el trece pe langa mine soptindu-mi  grabit.
-Ce iti sopteste?
-Acelasi lucru,mi-l repeta de mii de ori.Doua cuvinte.
-Care?
-Te iubesc.
-Si cine le zice?Si le lasa purtate de vant?
-Tu?
-Exact...
-Si parca...de fiecare data cand sunt in leagan vantul imi impregneza in par iubirea intregii lumi,iubire ce  inunda fiecare molecula a corpului meu,iubire ce ajunge ca un soc electric in varfurile degetelor mele,unde simt furnicaturi.
-Si a cui e iubirea aia,defapt?Cine crezi ca ti-o trimite?
-Tu?
-Exact...
-Mias dori sa raman aici la noapte.Sa ma las batuta de razele lunii.Sa isi napusteasca razele asupra mea,cu violenta,pentru cat de paranoica am fost azi.Sti de ce am fost astazi asa,cu beneficiul regasirii inspiratiei?
-Eu?
-Tu?
-Eu.Exact!