Thursday, 2 December 2010

Nu am plecat,sunt aici.

Si va vorbesc din umbra.In disperare de cauza ma uit la cate nebunii se intampla in viata mea,de pe o zi pe alta.Si imi vine sa plang,sa urlu,sa disper.Uite cate probleme,uite cate ganduri imprastiate de jur imprejurul meu precum plapuma zapezii proaspat cazute.De ce gandesc asa?
Iarna si-a facut marea intrare in vietiile noastre de mai putin de 36 de ore si pe mine ma apuca o melancolie demna de un film.Uite ca stateam pe pervaz,privind cum ningea cu gratie,band din ceaiul de scortisoara pe care il iubesc atat de mult.Patura mea mov,pufoasa,imi incalzeste trupul racit nu de frig,ci de singuratate.
Uite ca iar un haos al cuvintelor se insira pe ici pe colo,lasandu-ma masca de cate prostii pot debita.Dar nu am sa plec,nu.Voi ramane aici si o sa va torturez cu imaginatia mea pur blonava si usor isterica.Am sa raman un adevarat mister pentru cei care nu merita sa ma cunosca.De aia zic ca va vorbesc din umbra.Uite,iara un post fara rost dar care ma reprezinta si in care zic ce simt si ce gandesc.Uite,inca o ora de TIC pierduta pe internet deoarece da,SUNT PEDEPSITA.Dar nu plec nicaieri chiar daca scriu mai rar.Ha,sa ma impuste cineva la ce tampenii zic.!