Saturday, 20 November 2010

Aripi de inger,masti si luna plina.

  O noapte senină de noiembrie.Luna plină îşi împrăştia razele de argint peste lacul dat în îngheţ.Cat de frumos,dar tot odată cat de sinistru.Îmi place.Luna aia îmi da putere,mă inspiră si îmi ia frica.Zbor uşor spre mijlocul oglinzii lacului si privesc.
  Creatura cu parul negru precum smoala,lung pană la solduri,atat de stralucitor si de asemanator cu un voal de mătase.Un chip angelic acoperit pe jumate de o masca de aur impodobita cu nestemate safirii.Straie albe cusute cu fir de aur si imprastiate cu pulbere de diamant.O pereche de aripi ce ajungeau pana la cer,albe,pure.De neinvins.Acea fiinta ma privea.Niste ochi caprui,stralucitori ma tintuiau.Atat de blînzi si totusi atat de feroce.
  Am plecat de acolo si m-am indreptat inspre palatul intunecat de pe marginea lacului.Atat de marte si de vechi.Lumini zglobii spargeau ferestrele uriase prin care se vedeau niste draperii grele de catifea,rosii.Si m-am avantat in acel mister.Oameni cu masti se uitau la mine.Se aplecau in fata mea plini de supunere.Ma admirau cu ochii speriati.Si te-am vazut pe tine,in capatul imensei sali de bal.Atat de impunator in vesmintele negre.Atat de frumos chiar si cu masca de argint ce te acoperea.Atat de fermecator.
  Vi la mine si imi intinzi mana,invitandu-ma la dans.Pasesc alaturi de tine pe tempoul lent al valsului iar tu ma conduci cu multa gratie pana afara.Plutim in continuare pana cand atingem usor suprafata neteda a lacului,din nou.Si privim in jos.Din nou acea fiinta rapitoare,alaturi de un falnic print intunecat.Noi doi.Pictati cu aripi de inger si purtand masti.Totul sub o luna plina.