Monday, 20 December 2010

history repeating & post scriptum

Viata are de gand sa imi readuca in peisaj aceleasi povesti pe care mi le-a mai oferit o data si inca o data si tot asa.Mizerabilele mele povesti de iubire trebuie traite la nesfarsit,cu un subiect diferit,ca o pedeapsa pentru neincrederea pe care o am in mine.Si uite acum iar reflectez asupra acestor probleme,stand in autobuzul infect ce imi intuneca zilnic viata si ascultand acele sunete nervoase pe care eu le iubesc atat de mult.Ma pregatesc pentru ce va fi atunci cand voi ajunge acasa,pentru ce va fi maine si pentru ce va fi in zilele urmatoare.Parca privesc din nou filmul trecututlui meu,intr-o zi rece de iarna.
Dar eu vreau sa ma mint singura!Sa zic ca nu e adevarat ceea ce gandesc,ca e doar imaginatia mea.O simpla carte deschisa.Dar nu e asa simplu.Deh,ce n-as da sa fie asa.
Cei la care tin,cel pe care pot zice ca DA!,il iubesc!,cei care imi sunt alatrui oriunde,oricand, sunt personaje omniprezente si omnipotente in fiascoul vietii mele.Daca ma insotesc dimineata pe drumul dezastrului ma vor conduce si pe cel al euforiei , dupa-masa,cand totul este bine si frumos.Dar toate astea s-au repetat de ani incoace.Si cu timpul se pierd si revin sub alte forme,cu aceleasi povesti.
Cum inchei asta?Ca pe-un wish-list de Craciun :
1.te iubesc chiar daca tu zici ca e o greseala si ca voi suferi.Este suferinta mea data ca dovada a iubirii mele.
2.va multumesc ca imi stati aproape la timp de distractie,necaz,nervi,tristete,betie,indragosteala si altele.O sa vi-o intorc ,cu varf si indesat,ca sa nu ma uitati.
3.iarta-ma,chit ca nu stiu de ce imi cer iertare.faptele relatate de mine au fost purul adevar iar povestea celor ce ti-au zis este complet altaMa rog,intelegi tu.
WHY IS THIS HISTORY REPEATING OVER AND OVER AGAIN?


post scriptum - comentariul literar asupra operei create de viata este insasi viata sau pur si simplu este ceva inutil.Alegeti...

Sunday, 12 December 2010

Nouă.

Unu : Amintiri din viitor şi premoniţii din trecut
Îmi aduc aminte cum vei zâmbi atunci când mă vei fi văzut.Văd cum mă sărutai demult,chiar dacă acum este ceva nou pentru mine.
Doi : Inocenţa pierdută
Cândva,demult,eram o copilă.Nu puteam să fac rău nici unei muşte,eram cuminte şi visam la basmele copilăriei.Te-am avut pe tine,am rămas de aceiaş inocenţă,pierzându-mă în braţele tale,unde eram în siguranţă.Dar când tu ai plecat,eu mi-am pierdut inocenţa.
Trei : Vise spulberate
Atâta muncă,atâta efort.Atâtea clipe pierdute ca să ajung sus.Şi din cauza ta,am căzut.Tare.Mi-am spulberat viitorul,mi-am ucis cu sânge rece,ţigări si vodka,copilăria.S-a dus pe apa sâmbetei tot ce am visat iar aşa am rămas cu un singur lucru : vise spulberate.
Patru : călătorie în abisul singurătăţii
Singură,pierdută.Priveam cum fumul ţigării se unduia precaut în faţa mea.Pe masă,o foaie şi un pix aşteptau sa-şi îceapă povestea fugară de amor,parcă plângâd deja la gândul a ceea ce va urma.Doar ele m-au însoţit în abisul singurătăţii.
Cinci : Un ultim capitol înainte de începutul altuia
Lacrimi calde mi-au cunoscut obrajii şi i-au mângâiat.Eram cu ei,acei ei cu care mi-am petrecut anii copilăriei.Muyică dansâd undeva in spate.O fată blondă,cu ochelari  şi rochie neahra îmi tot şoptea "Zambeste,este seara noastră!! ".Iar eu am ascultat-o chiar dacă cu câteva ore mai târziu îi priveam pe toţi,strânşi laolaltă,ăentru ultima oară.Sfârşitul ultimului capitol înainte de începutul altuia.
Şase :  Vara
Căldură sufocantă într-o zi ploioasă de iulie .Noi,sfioşi,privind din stânga-n dreapta.Ne-am legat repede,ne-am cunoscut,ne-am împrietenit.Şi din ziua aia am început acel ceva numit "liceu",chiar dacă era încă Vacanţă.Zile de liceu cu râsete,glume stupide,parcuri înerzite şi....bere.Toate astea au fost vara.
Şapte : Dezamăgire si amar vărsat bizar
Atunci când iubeşti sau placi pe cineva , trebuie să fi pregătit de eşec.De refuy şi de tristeţe.Of,voi.Fiecare în parte era special pentru mine în felul său.Totuşi eu vă mulţumesc pentru ce mi-aţi oferit,adică dezamăgire.A cărui amar l-am vărsat bizar.
Opt :  Prezent
O cutie de vopsea stă pe birou şi aşteaptă să fie desfăcută.Telefonul ţipă că îi moare bateria.Afară,un aer infect de aprile în tânăr decembrie topeşte zăpada ce ieri mi-a servit drept covor roşu.Mintea mea e ameţită de atâtea ganduri şi probleme ce niciodată nu vor dispărea.Oare X mă place?Dar cu Y voi mai fi ca înainte?De ce aia drege nu ştiu ce,de ce ăla răspândeşte câte un zvon minunat despre mine?!Cu şcoala ce fac?Dar vai,am mai multe de zis despre prezent decât am despre trecut şi viitor împreuna!Dar revin la vopseaua mea,în prezent.
Nouă :  Mâine...
Nu ştiu ce va fi mâine.Extemporal la logică,ora de istorie.Rutină.Părul meu va fi negru,eu voi fi alta.Am decis ca prezentul sa devină trecut iar trecutul din prezent să rămână aşa.Viitorul?Ăla-i mâine.

Sunday, 5 December 2010

Pasiune de iarna

Ma uit in jur prin camera si vad comorile mele.O casca roz asupra careia se asterne o pereche de ochelari cu bentita multicolora.O aparatoare de spate atarnata de dulap,carapacea mea de testoasa.Niste manusi aruncate pe langa pat,tremurand sa atinga pulberea inghetata de diamante de afara.O geaca si o pereche de pantaloni tranite langa usile deschise ale dulapului.Si langa usa…un snowboard ce te-ar putea baga in sperieti numai la auzul numelui sau.Assassin…al meu iubit Assassin.Micile mele comori,lucuri fara de care viata mea ar fi in pericol.Ah da,uite in coltul de acolo o pereche de boots negri presarati cu dungi mov,asteapta sa isi ajute campioana.

Acum cateva ore cand veneam spre casa…da,a fost un adevarat miracol ceea ce am vazut.Padurea grea,aplecata si intunecata de greutatea minunatiei zapezii.O poteca ingusta printre peretii de omat imi arata drumul sper casa.Un peisaj demn de Narnia sau de alt basm alb.
Iar maine?Maine voi zbura.Imi voi da drumul sufletului sa alerge si sa urle cu salbaticie atunci cand nimeni nu este acolo,sa ma vada.Voi fi din nou Regina Partiilor,campioana acestor locuri.Maine voi fi din nou acea eu fara de frica,fara  sa imi pese de ce zic cei din jur.Maine eu voi fi acasa,in inima muntelui.Maine imi voi recapata viata pierduta pe timpul verii.Of,pasiune de iarna…

Thursday, 2 December 2010

Nu am plecat,sunt aici.

Si va vorbesc din umbra.In disperare de cauza ma uit la cate nebunii se intampla in viata mea,de pe o zi pe alta.Si imi vine sa plang,sa urlu,sa disper.Uite cate probleme,uite cate ganduri imprastiate de jur imprejurul meu precum plapuma zapezii proaspat cazute.De ce gandesc asa?
Iarna si-a facut marea intrare in vietiile noastre de mai putin de 36 de ore si pe mine ma apuca o melancolie demna de un film.Uite ca stateam pe pervaz,privind cum ningea cu gratie,band din ceaiul de scortisoara pe care il iubesc atat de mult.Patura mea mov,pufoasa,imi incalzeste trupul racit nu de frig,ci de singuratate.
Uite ca iar un haos al cuvintelor se insira pe ici pe colo,lasandu-ma masca de cate prostii pot debita.Dar nu am sa plec,nu.Voi ramane aici si o sa va torturez cu imaginatia mea pur blonava si usor isterica.Am sa raman un adevarat mister pentru cei care nu merita sa ma cunosca.De aia zic ca va vorbesc din umbra.Uite,iara un post fara rost dar care ma reprezinta si in care zic ce simt si ce gandesc.Uite,inca o ora de TIC pierduta pe internet deoarece da,SUNT PEDEPSITA.Dar nu plec nicaieri chiar daca scriu mai rar.Ha,sa ma impuste cineva la ce tampenii zic.!