Friday, 29 October 2010

Melancolie.

Gandu-mi zboara.A trecut octombrie.Cand?
Ce am facut luna asta,de ce nu imi simt picioarele si ma simt ca ultima fraiera?
Nu mai stiu nimic.A da,a fost ziua mea.Bal de caritate in numele distractiei epice.
Am facut-o lata,mi-am descoperit adevaratii prieteni [Va iubesc.!]
Am scris despre fostul.Mi-am vazut fostul 2.Mi-am inecat amarul in carti.
Si acum?

Melancolie.

Din aceea infecta.Acea melancolie care te tine in pat,pe intuneric.
Melancolie creata si de vresurile teribile de dragoste ale muzicii mele.
Melancolie tratata prin ras,care dispare.Timpul ?Detest.
Melancolie putreda,fara sens.Amalgam de emotii.
Faima.Da,o sa traiesc pentru totdeauna.Sunt faimoasa,cred.
Ce rol ai tu in inima mea ?Ce e inima mea in rolul tau?
Ha.Iara timpul.Se scurge ca fumul unei tigari,gratios,curbat.Incet.
Dar timpul nu ofera aceias satisfactie ca o tigara nu?

Am terminat,chiar daca e fara rost.

Monday, 25 October 2010

Cu tine,in vis.

M-am trezit si de jur imprejurul meu plutea o aroma dulce,cunoscuta.Portocala...si vanilie.Imi aduce aminte de casa,de mama si de lumanarile ei.
Mi-am dat plapuma deoparte,am coborat din pat.De unde venea imbietorul miros al copilariei mele?Am dat perdelele inlaturi.Visam?
Portocali plini de fructe,boabe de vanilie.Peste tot,presarate.Si pudra alba,scanteietoare, a zapezii.
Clar,visam.Am deschis geamul si mirosul de basm a inundat camera.capul meu plutea iar inima a inceput sa-mi baga anormal de tare.Sa fi murit?Nu,nu am cum sa fi murit.Nu am ce cauta aici daca am murit.
Am alergat afara,euforica.Eram desculta dar am pasit pe zapada.Zapada?Nu se poate,parca era nisip...fina,deloc rece.
Si de undeva se auzea acea bataie ritmica pe care vara de vara adoram sa o aud.Marea.Mi-am facut loc printre crengi portocalii,incarcate.In departare,printre himerele copacilor,un cer de-un roz frenetic,presarat cu nori mov sau rosii,de foc,imi aduceau aminte de apusul tarziu de august.Si da,marea.Mirosul ei sarat devenea din ce in ce mai apasator si mai amestecat cu cat ma apropiam mai mult de mal.
Picioarele goale mi-au fost brusc lovite de apa.Apa?Asta nu era apa.Era ca si cum un val de saten,fin si racoros m-a atins,nicidecum umezeala apei.
M-am intors.Si te-am vazut pe tine.In cele mai frumoase straie albe,batute cu onixuri.Si cu doua aripi marete,negre si poate infricosatoare.Nu te-am recunoscut din prima,nu erai asa cum te stiam.Dar ceva te-a dat de gol...
Pe fata iti era asternut un zambet pasnic,calm.Acel zambet pe care il iubesc.Si eu am zambit.
-Tu esti?te-am intrebat speriata.
-Poate,tu ce crezi?mi-ai raspuns.
Ti-am sarit in brate si tu m-ai prins.Mi-am lipit capul de tine si am simtit cum migdale de diamant,lacrimi,au inceput sa mi se prelinga pe obraji.Iar tu...tu ti-am ingropat fata in parul meu si m-ai strans cu putere in brate,oftand.Din mine,o cascada de suspine si sughituri umplea aerul.
-Mi-a fost dor de tine!ti-am zis,ridicand capul si privind in acei ochi intelepti pe care i-am iubit atata.
-Nu trebuie sa iti fie,eu sunt tot timpul cu tine.Intotdeauna.
Aveai acea privire trista,ce de inceput de adio.Am inteles.Plecai.
-Nu ma parasi...i-am soptit.Nu din nou.
-Nu o fac,Mirunelu,mi-ai zis cu acea voce blanda,care ma calma,invocand alintul ce mi-l  dadusei de mica.
M-ai sarutat pe crestet iar eu am inchis ochii,savurand momentul,stiind ca s-ar putea sa fie ultimul.
Si atunci m-am trezit.Eram in camera mea,ca o portocala.O lacrima mi-a cazut pe fata.Tu nu mai erai langa mine,ai plecat...
Te iubesc,mi-e dor de tine.

Friday, 22 October 2010

Iti amintesti?

 Poate ca in ultima vreme iubirea mi-a jucat farse.Dar cum sa nu imi aduc aminte de tine?
Tu.Prima mea iubire.
Iti amintesti? 
Era frig cand ne-am inceput basmul.
Afara,in loc de petale de trandafir ne erau presarate fasii lungi de nea.
Nu stiu tu,dar eu te-am iubit din prima clipa.
Uite ca sunt 3 ani de atunci si eu inca am o izbucnire furioasa in corp ce imi aduce aminte de tine.
Mai sti cum ne furisam ca doi copii mici care faceau cate o boacana,sus,la biologie?
Ne pierdeam acele cateva minute dintre ore impreuna,radeam si ma luai in brate,ma sarutai.
Mai sti cate sacrificii faceam?
Cum cautam pretexte ca sa plecam de acasa sa stam impreuna?
Colturile noastre?
Prima oara cand mi-ai zis "Te iubesc!" eu te-am crezut.
Si eu te iubeam,eram in stare de orice sacrificiu pentru tine.
Erai totul pentru mine.
Tu ai fost cel care m-a trezit la viata,care m-a scos din coconul meu de nestrapuns.
Nu mai sti nu?
Cand a venit vara si stateam pe o banca.Ma dadeai in leagan.
Ma tineai de mana si te uitai la mine ca la cel mai bun lucru care ti s-a intamplat.
Dar totul s-a dus.
Din cauza mea,a ta,a timpului.
Nu tu m-ai distrus,singura am facut asta.
Mai sti fasia de argint pe care mi-ai luat-o in dar ca dovada a iubirii ce mi-o purtai?
Eu inca o am,o port.
Este ceea ce mi-a mai ramas din noi doi.
Poti sa negi ca m-ai iubit,si eu negam ca m-ai iubit.
Dar ai facut-o.
Credeam ca te-am uitat...Da,te-am uitat.
Dar a fost ciudat sa iti aud vocea din nou.Sa imi vorbesti?Cu mult imp in urma,era un vis.
Te-am iubit.
Iti amintesti?


Sunday, 17 October 2010

Cum am facut stanga-mprejur....

Din cauza ta.Era vara cand te-am cunoscut,ploua.Abea de am schimbat 2-3 vorbe.Erai dragut.In fine,ce conta.Apoi am tot iesit,am ras.Am baut din berea ta,in parc.A inceput scoala,ne vedeam din ce in ce mai des,cand tu veneai la fostii tai colegi in vizita.Am inceput sa vorbim si mai mult si mai mult.Te placeam.Am zis sa ne mai cunoastem.Am facut-o.Dupa care a aparut el.Am crezut ca in el te voi gasi defapt pe tine.Am crezut ca asa aveam sa te uit,dar n-a fost sa fie.Aveam remuscari si vroiam sa-mi smulg parul din cap.Nu stiam pe cine plac mai mult,de ce o fac.Imi era frica,sa nu gresesc.
Dar abea acum realizez ca ce vroiam erai defapt tu.El era o himera a dorintei mele spuse in vid,la acea vreme.Am crezut ca va fi ca si cum ai fi tu.Dar am realizat ca nu e asa cand l-am sarutat pe el,dar nu am simtit acea scanteie care am simti-o dupa cu tine.Cu el mi s-a parut ca am comis o crima,ca si cand mi-as fi sarutat fratele.Pe cand cu tine...simteam ca zbor.era frumos,era placut.Ma simteam asa cum nu am mai facut-o de multa vreme.Acum realizez ca el a fost o inlocuire dezastruoasa a ceea ce vroiam defapt.Care a dus si la pierdera unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei.
Sunt indragostita de tine pana peste cap,si stiu asta pentru ca sunt cum eram inaite.chiar daca sunt trista simt ceva care ma face fericita.Pot sa scriu din nou asa cum o faceam odata.Pot sa rad asa cum o faceam odata.Pot sa fiu eu....Si da.Totul e din cauza ta.
Acum sper sa intelegi de ce ieri am stat toata ziua cu ochii in coltul dreapta jos al ecranului asteptand sa vad "X-ulescu is now online" , de ce tip din 2 in 2 secunde "il vreau"[nu ca pe un trofeu,te vreau ca sa pot sa te iubesc.] si de ce te visez de o saptamana excesiv,in feicare noapte.
Din cauza ta,am facut stanga-mprejur in viata si mi-am dat seama ce vreau.Multumesc.

Friday, 15 October 2010

Eu si tu,iubirea si noi.

Încep prin a zice ca asta este ce gandesc eu si Anca.Eu si ea,iubirea si noi doua.

Anca. :  acu ne bucurăm de puritate si ne gîndim la iubirile noastre sincere pe care le-am fute puţin!
Miruna. :acum ne gîndim la puritatea noastră.la iubirea veşnică si la dorinţa de a avea.ne gîndim la fericire si la nişte zile pline de soare,chiar dacă afara ploua.
Anca. : ne gîndim la învierea sufletului chiar dacă afara e toamna,la animarea spiritului cu ajutorul fericirii si al sentimentului infantil si normal de iubire pentru nişte rataţi.
Miruna. : dar...ne gîndim ca am vrea sa ne sărute gingaş în ureche,în timp ce stăm si privim răsăritul la vama veche,suspinam si ne sărutăm tandru...
Anca.: si ne gandim ce frumos ar fi sa ne tina de mana,sa ne faca bot de iepure,sa radem isteric pe strazi,sa ne imbratisam cald si sa ne simtim ca pe micul nostru colt rupt din rai si cazut pe pamant intr-un loc stiut numai de noi,si lumea ar fi a noastra.
Miruna. : sa se uite la noi ca si cum l-ar vedea pe dumnezeu,sa ne trimita mesaje porcoase si sa ne faca propuneri indecente.sa ne ciupeasca de cur si noi sa chitaim haotic,sa facem pe suparatele numai ca sa le mai atragem putin din atentie si iubire.
Anca. : sa spunem siropuri pe care nu am putut sa le zicem vreodata,sa radem la micile mistouri,sa ne iubeasca si cu fetele de sugi pula de dupa nopti grele,sa nu ne suparam pe mesajele lor porcoase,sa scoatem coltii la fiecare tarfa infecta care se apropie si sa ii sorbim cu totu,daruindu-ne cu toata fiinta.
Miruna. :  sa ii iubim si pretuim,sa ne iubeasca si pretuiasca.sa fim fericiti,sa fim iubiti si cei mai buni prieteni in acelasi timp.mici atentii gen o floare sau un biletel stingher,un pupic strangaresc pe obraz si declaratii de dragoste ciudate,numai de noi intelese.
Anca. : sa ne zboare gandurile in fiecare ora de fizica,sa asteptam pauza cum asteptam craciunul,sa ne consumam toate mesajele si minutele pentru ca ii iubim,sa ne eviscereze sufletu in fiecare secunda in care nu ne tin de mana din nou si din nou,sa ii iertam dupa fiecare cearta cretina cu o singura privire.si sa spunem atatea despre sentimentu suprem pe care l-am avea incat sa ramanem fara cuvinte.
Miruna.: o imbratisare calda,plina de subintelesuri.o privire care spune totul.
Anca. : un sarut,mai multe,maini plimbandu-se haotic asudate de pofta.
Miruna. : la ce concluzie ajungem?ca iubim,iubim sa iubim.iubirea este probabil cel mai pur lucru pe care il stim.iubirea este iubirfea vietii noastre.traim ca sa iubim.iubim ca sa traim.
Anca. : ajungem si la concluzia ca daca n-am iubi nu am avea probleme gen existentiale,nu am stii ce sunt fluturii dar pe de alta parte nu am fii fericiti.so,love is free...eitherway we know sometimes we love in vain.
Miruna. : ma indentific in iubire.eu sunt iubirea.vreau sa iubesc si sa fiu iubita la fel de mult.vreau sa ma simt un inger pentru el si el sa fie ca un inger pentru mine.
Anca. : vreau sa fiu iubita din toate pdv, pentru calitatile si defectele mele,pentru intregul meu,nu mai vreau sa fiu obiect de satisfacere,pentru ca am si alte parti bune inafara de cele fizice,vreau sa nu ma mai priveasca in decolteu ci in ochi.

Si cred ca am zis tot.Iubim,vrem sa iubim.Vrem sa ii iubim,dar ei prin orgoliul lor nu vor sa ne lase.Vrem sa ii iubim si sa ne iubesca neconditionat si irefutabil.Am zis! 
By. M. and Little One.

Tuesday, 12 October 2010

Ponei roz si regine deparvate.

Suntem la Stonehenge,discul solar se ascunde incet incet dupa orizont.Imi scutur coama si vad cateva fire stralucitoare cum se desprind si cad pe jos.Ma uit la ea si i-am zambit,daca pot zice ca ceea ce facem noi doua este un zambet.Incet ne transformam si ne luam de mana.Ne uitam la restul,care nu au aceasta capacitate.Nenorociti de ponei roz,ne pisam pe ei ponei roz!
Eu si ea.Miruna si Anca.Noi.Reginele depravate.Ne vrem gaina si ursul de plus.!AM ZIS!
Si uite asa,ne imbracam robele si mergem la petrecerea data de....unicornii cu coada-n frunte si cornu-n cur si de zanele cu bale radioactive MUOV.Vin si cei doi crai de la rasarit[stie Anca,nu dam detalii!!!!]o ardem dubios in stilul nostru dubios,alea alea.
Si acum,sa facem scenariul after-party? Pai...beti morti ne retragem in camerele underground si incepe fun-ul.Sampanie,jointuri din levantica din lumea spiridusilor cu urechi de camila.Incep chestiile picante,pipaieli si dansuri laxative la matura.Zboara hainele de pe noi,se imfierbanta lucrurile si . . . eu si Anca ne trezim brusc iara ponei roz,Reginele depravate ale poneilor roz,ca' de a venit dimineata.THE END!!!!!!


Pentru Anca,fiica mea. >:D<

Monday, 11 October 2010

10.10.2010 - My day of joy.

09. oct 2010 - 23:50 Ma duc in baie,imi aprind tigara si ma gandesc cu jale ca este ultima.Ultima la 14 ani.Oftez,o fumez si la si '59 ies din baie.Ma asez in fata laptopului si zambesc.Secunda in care am vazut 00:00 am zambit,am chicotit.Era ziua mea.
10 oct. 2010 - 09:59 "Mama,inca cateva secunde si am iesit!" - Eu,cu banala mea poveste.Eu,fata nascuta in 10 a 10-a la ora 10.Tineam telefonul in mana si vad 10:00.O iau pe mama in brate si stam asa cateva minute,avand parca o discutie sentimentala lacrimogena,fara cuvinte.Mama,te iubesc.
10 oct. 2010 - 12:00 Primii veniti la mica noastra reuniune imi arunca zambete calduroase si urari inca din parcare.Ceva,nu stiu ce,m-a coplesit.O bucurie imensa m-a facut sa vreau sa urlu,sa dansez,sa zbor.Prietenii mei incep sa vina, improscandu-ma cu urari,pupaturi si pungi de cadouri. Da,era ziua mea.
10 oct. 2010 - 15:00 Bubuieli de imagini imi revin in minte,fete,voci.O nebunie totala din care nu pricepeam nimic.Lumea incerca sa vorbeasca cu mine,dar eu nu stiu ce am zis sau cum am zis sau ce am facut.Stiu doar ca plangeam,eram cu mintea departe.Tot ceea ce aveam pe suflet banuiesc ca am zis,tare,sa fiu auzita.Cineva,stiu cine era,stiu foarte bine pentru ca nu as putea sa confund,m-a luat in brate si mi-a zis ca totul o sa fie bine,ca voi fi fericita.Si l-am crezut.Mi-am dat seama ca asa va fi.Dar tot plutind,mai mult sau mai putin,am ramas.
10 oct. 2010 - 20:15 Ultimii pleaca.O ultima imbratisare de grup,o ultima strigare.S-a incheiat probabil cea mai penala , deochiata , cretina si dubioasa destrabalare cu parintii acasa ever.O zi speciala.Cu oameni speciali.Amintiri,mai mult sau mai putin clare ce vor ramane in istorie.NOI.
11 oct. 2010 - 00:10 Ma uit pe jos in camera si vad miile de cadouri primite.Zambesc.Dovada clara a zilei mele de nastere.Dar cel mai important.VOI,care ati fost cu mine.VOI care ati incercat sa ma treziti din nebunie.VOI care m-ati "consolidat" timp de un ceas' juma intr-o buda de doi pe doi,unul dintre voi am auzit ca m-a suportat 20 de minute singur.Singur,intr-o buda,cu mine.Woha,meriti un premiu.VOI,care mi-ati oferit cel mai frumos cadou : o zi excelenta.VA MULTUMESC!
Ne vedem la anul,s-a inteles?!

Wednesday, 6 October 2010

Pentru voi.

 Pentru : Colectivul Clasei a 9-a B, noua' babunii!

13 septembrie 2010 - O emotie de toamna se revarsa asupra curtii Colegiului National Unirea din Brasov.29 de suflete proaspat intrate la liceu asteptau , imprastiati haotic prin  zona.Asteptam si asteptam,frigul diminetii dispare.O caldura blanda ne intampina,la fel ca si zambetul Doamnei Diriginte.A inceput LICEUL,a inceput adevarata viata.
Intre timp ne-am cunoscut , ne-am imprietenit si ne-am facut gasti.Mici grupuri formand unul mare.Formand o CLASA.Clasa 9 B,clasa Doamnei Luca.Clasa de stil englezesc.Clasa copiilor cuminti,clasa copiilor care,nuuuu,nu trag "la colt".Suntem o clasa de nebuni,cu o mica uscatura[cum o cheama ma?!] .Suntem o clasa de dubiosi.Gen "DA CE MARE E!".Fiecare cu durerile lui,fiecare cu perla lui.
6 octombrie 2010 - Azi,am devenit boboci oficial.Am fost botezati,ni s-au dat porecle si ne-am gasit un umar pe care sa plangeam in nasul fiecaruia.Azi,am realizat fiecare ,mai mult sau mai putin, ca , timp de patru ani,va trebui sa ne suportam asa cum suntem.Sa ne iubim si sa avem grija unii de ceilalti.Sa fim uniti.Sa fim o familie.
Ne asteapta o perioada frumoasa , o perioada in care o sa ne descoperim adevaratul "EU".O perioada pe care daca nu o traim acum din plin,vom regreta.Ne asteapta 4 ani frumosi,plini de...noi.Va Iubesc.!





Sunday, 3 October 2010

Intrebari,nu si raspunsuri.

Oare de ce?De imi pasa?Nu imi pasa.De ce mi-ar pasa?Nu stiu,nu am motive.Asta este blogul meu.Doar al meu.I own it.Eu i-am dat viata.Eu l-am creat.Iar eu sunt eu.O ciudata printre normail,o normala printre ciudati.Sunt eterna visatoare.Sunt Miruna.Am o viata excelenta.O familie meseriasa.De ce?Nu imi pasa,stiu doar ca o am,si sunt mandra.Mi-am pierdut din prieteni.Da,stiu.Ma enerveaza asta.De ce mi-ar pasa?Nu am raspuns.De ce e 3 jumate dimineata,ma chinuie o durere inebunitoare de cap si o senzatie de voma infecta?Infara motivului "Mi-am baut mintile de 3 zile incoa,si ce daca!Mi-a placut!" nu imi pasa de restul.De ce sunt facuta mincinoasa?Nu imi pasa.Nu imi vad greselile si daca nu le vad eu,inseamna ca nu exista.De ce sunt asa?De ce traiesc ba un vis,ba un cosmar?De ce adorm seara si ma trezesc dimineata?De ce nu pot sa zbor?De ce acum o ora cantam "Poker Face" cu verisoara-mea de 7 ani si acum stau cu laptopul in fata,meditand asupra neregulilor vietii mele?De ce am disperata nevoie de a vedea totul alb afara?Sa vad totul sub plapuma fugitiva a zapezii atat de reci,de nemiloasa cu ce ii sta in cale?De ce ma indentific cu ultima intrebare?De ce imi pun atatea intrebari?De ce ma intreb de ce imi pun atatea intrebari?De ce eu pe mine ma intreb de toate astea?De ce mi se pare ca rostul acestui intreg text este inutil in aflarea unor raspunsuri?Atatea intrebari.Dar nu si raspunsuri.