Friday, 8 May 2009

Lucruri...

sunt in pasa emo.cred.ha ha.ma simnt singura.si abandonata.abandonata de cineva pe care l-am iubit enorm.si pe care mi-l voi amintii cu siguranta tot timpul.stau si ascult vama veche si ma gandesc la el.cine poate sa inteleaga de ce totul poate fi curmat asa de brusc si de drastic?pai vorbesc in amintirea nasului/unchiului meu.care a murit.si ma simnt ca intr-un cosmar fara sfarsit.de ce trebuie sa murim?de ce uneori,fiecare are in familie un val de decese bruste,deobicei intre persoanele cele mai dragi?asta imi pune din nou la indoiala credinta in dumnezeu.care daca exista.de ce nu face nimic pentru tot ce se intampla pe lumea asta?de ce exista tot raul asta?vesnica mea revelatie.traim ca sa murim.ne nastem ca sa murim.asa.fara nici o intrebuintare in rest.e singurul nostru rost.indiferent de ce am face in viata.iara ma gandesc.a murit.si nu ma pot impaca cu ideea.nu il voi ai putea striga niciodata.sau sa il sun si sa ii cer parerea.cand ma vedea ca ma oftic pe cineva imi zicea simplu "da-i in pizda mamii lor!".si nu voi mai auzi asta de la el vreodata.nu pot sa ii zic adio.nu pot sa imi iau ramas bun si sa merg mai departe ca si cum asta ar fi fost.a fost mult prea brusc pentru mine.nu-mi gases paretea fericita din romanul vietii mele.si sun t probabil numai la intriga.am avut pana acum o viata de tot rahatul,fara nici un rost,fara bucurie.chiar si daca am avut tot ce mi-am dorit pe plan metrial nu am avut...credinta sau orice altceva de gen dragoste...nimeni nu va putea vreodata sa imi expilce ce e defapt ura sau dragostea,viata sau moartea.sau orice altceva.